1 „Copii, doresc să fiţi cuminţi
Şi s-ascultaţi de-ai voşti’ părinţi,
În Domnul, căci aşa e bine
Şi este drept, pentru oricine.
2 Iată ce spune Dumnezeu:
„Să îţi cinsteşti tatăl, mereu,
Şi mama care te-a născut.”
Astă poruncă, am văzut
Precum că este prima care
Şi o făgăduinţă are.
Deci dacă ai s-o împlineşti,
3 Tu, „fericit, ai să trăieşti,
Iar anii tăi, de pe pământ,
Să ştii că-n mare număr sânt.”
4 Şi voi părinţi, să încercaţi
Ca nu cumva să-ntărâtaţi,
Copiii voştri, la mânie,
Căci trebuie crescuţi să fie,
Doar în mustrarea Domnului,
Şi în învăţătura Lui.
5 Voi robilor, să căutaţi,
Stăpânii, să vi-i ascultaţi,
Cu teamă şi cutremur mare –
Cu curăţie, fiecare,
În a sa inimă apoi –
Cum de Hristos, ascultaţi voi.
6 Neîncetat, să le slujiţi –
Nu doar atunci când vă găsiţi
Sub ochii lor, ca şi cum vreţi
Ca omului să îi plăceţi –
Ci ca şi nişte robi pe care,
Domnul Iisus Hristos îi are,
Cari fac, din inimă, mereu,
Doar voile lui Dumnezeu.
7 Să îi slujiţi stăpânului,
Cum Îi slujiţi şi Domnului;
Adică vreau, cu bucurie,
Slujirea voastră, ca să fie,
8 Căci fiecare, negreşit –
Ori rob, ori slobod dovedit –
Primi-va o răsplată, care
Domnul o dă, la fiecare,
După ce fi-va cântărit
Tot ceea ce s-a săvârşit,
Adică după ce-a văzut,
Răul sau binele, făcut.
9 Şi voi, stăpânilor, cătaţi
Ca bine doar, să vă purtaţi,
Cu-ai voştri robi. Să vă feriţi,
Ameninţări, să folosiţi,
În contra lor, căci voi vedeţi
Că toţi, doar un Stăpân aveţi
Şi ştiţi că, faţa omului,
Nu preţuieşte-n ochii Lui.
10 Încolo, fraţilor, să ştiţi,
Ca-n Domnul, să vă întăriţi
Şi scut, doresc eu, să vă fie,
A Lui putere şi tărie.
11 Armura, de la Dumnezeu,
Pe voi, să o purtaţi, mereu,
Spre-a ţine piept, diavolului,
Precum şi uneltirii lui.
12 Războiul ce-l avem de dat,
Acuma nu mai e purtat
În contra cărnii trupului –
Sau împotriva sângelui –
Ci a conducătorilor,
Apoi şi a domniilor
Şi-a stăpânirilor pe care,
Bezna, în acest veac, le are,
Precum şi a duhurilor
Ce-s ale răutăţilor
Şi în locuri cereşti doar, stau.
13 De-aceea, acest sfat, vă dau:
Armura, de la Dumnezeu,
Să o purtaţi pe voi, mereu,
Ca să vă-mpotriviţi, cu ea,
Când va veni ziua cea rea,
Şi să rămână fiecare –
În felu-acesta – în picioare,
După ce fi-va, negreşit,
Totul – în urmă – biruit.
14 Mereu, fiţi gata, înadins,
Cu adevăr fiind încins
Mijlocul vostru, iar apoi,
Luaţi şi platoşa, pe voi –
Cari este a neprihănirii;
15 Călcaţi, peste întinsul firii,
Plini de curaj, neîncetat,
Dacă-n picioare v-aţi luat –
Drept încălţări – râvna pe care
A păcii Evanghelie-o are.
16 Deasupra, voi să nu uitaţi,
Scutul credinţei, să-l luaţi,
Stingând, cu ajutorul său,
Săgeţile, de la cel rău.
17 Pe cap, să vă mai puneţi voi,
Al mântuirii coif apoi,
Şi-n mâini, sabia Duhului
Să fie arma orişicui –
Căci ea este acel Cuvânt,
Al Dumnezeului Cel Sfânt.
18 Prin Duhul, vă îndemn ca voi
Să faceţi rugăciuni apoi,
Precum şi cereri, negreşit.
Vreau să vegheaţi, necontenit,
La ce v-am spus şi căutaţi,
Ca pentru sfinţi, să vă rugaţi.
19 Rugaţi-vă şi pentru mine,
Ca ori de câte ori îmi vine
Să deschid gura, să vorbesc,
Să pot, cuvinte, să primesc,
Spre a vorbi fără-ndoială,
Mereu, cu mare îndrăzneală,
Ca Evanghelia s-o vestesc
Şi taina să-i descoperesc.
20 Al Evangheliei sol, sunt eu,
Şi-n lanţuri, sunt aflat, mereu.
De-aceea spun cum că doresc,
Necontenit, ca să vorbesc,
Cu îndrăzneală, căci ştiu bine,
Ce se aşteaptă, de la mine.
21 Acuma, vreau să mai ştiţi voi,
Că despre mine, mai apoi,
Tihic are să vă vorbească,
Atuncea când o să sosească.
El îmi e frate prea iubit,
Şi, credincios, s-a dovedit,
În Domnul. Astfel, când el vine,
Va spune totul, despre mine.
22 Eu, dinadins, m-am străduit
Ca, înainte-mi, să-l trimit,
La voi şi astfel, să aflaţi
În ce stare suntem – dragi fraţi –
Iar prin ce are să lucreze,
Gândesc, să vă îmbărbăteze.
23 În încheiere, fraţilor,
Pace vă zic eu, tuturor.
A voastră dragoste să crească,
Credinţa să vă însoţească.
Toate vi le doresc, mereu,
Să vi le deie Dumnezeu –
Acela care se arată
Precum că e al nostru Tată
Şi e aflat în ceruri, sus –
Şi Domnul nost’, Hristos Iisus!
24 Harul să fie, ne-ncetat,
Cu toţi cei cari au arătat,
Că Îl iubesc, neîndoios –
În curăţie – pe Hristos,
Acum, şi-n anii care vin,
Şi până la sfârşit. Amin.”