1 „Oricine crede că Iisus
Este Hristos, este de sus,
Din Dumnezeu fiind născut.
Iată, vă fac de cunoscut
Că orişicine Îl iubeşte,
Pe Cel ce L-a născut, vădeşte
Iubire şi pentru Acel
Care a fost născut din El.
2 Pe-ai Domnului copii, noi ştim
Că trebuie să îi iubim.
Dacă îi vom iubi mereu,
Îl vom iubi pe Dumnezeu.
Iubind pe Domnul, ne silim,
Porunca Lui, să o păzim.
3 Căci dragostea de Dumnezeu
Şade în a-I păzi, mereu,
Poruncile ce ni le-a dat.
Iar după cum am observat,
Poruncile Lui nu sunt grele
Şi pot a fi păzite ele.
4 Cel ce-i născut din Dumnezeu,
Va birui lumea, mereu.
Iar ceea ce dă biruinţa,
Asupra lumii, e credinţa
Pe care noi am dobândit-o.
5 Dar lumea, cine-a biruit-o?
Sau cine oare-o biruieşte,
Dacă nu cel ce dovedeşte
Credinţa că Hristos Iisus
E Fiul Domnului? V-am spus,
6 Că a venit Iisus Hristos,
Din cer, la noi, în lume, jos,
Cu apă şi cu sânge. Iată:
Apă şi sânge, totodată.
Iar Cel care mărturiseşte
Acestea şi le-adevereşte,
Acuma, pe acest pământ,
Nu-i altul decât Duhul Sfânt.
Iar acest Duh neîntinat,
E adevăru-adevărat.
7 (Căci trei care în ceruri sânt –
Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt –
Mărturisesc şi-ntotdeauna,
Aceştia au să fie una.)
8 La fel este şi pe pământ,
Căci şi aicea, tot trei sânt:
Duh, apă, sânge. Deci şi ei,
În mărturie, nu sunt trei,
Ci-s una, în vorbirea lor.
9 Primind dar, pe-a oamenilor
Mărturisire, s-o primim
Şi pe-a lui Dumnezeu, căci ştim,
Cum că a Lui, este mai mare.
Ea e mărturisirea care
O face Domnul, pentru El –
Pentru al Său Fiu. Acum cel
10 Cari crede-n Fiul Domnului,
Are mărturisirea Lui,
În interiorul său, în el.
În ce-l priveşte pe acel
Care nu-L crede – vă spun eu –
Că, mincinos, pe Dumnezeu,
Îl face, căci el n-a primit
Ceea ce a mărturisit
Chiar Domnul, despre Fiul Lui.
11 Iar mărturia Domnului,
Aceasta e: Domnul ne-a dat
Viaţă în veci şi-a aşezat
Această viaţă-n Fiul Lui.
12 Cel cari, pe Fiul Domnului,
Îl are, viaţă dobândeşte.
Cine nu-L are, se sfârşeşte.
13 V-am scris aceasta, ca să ştiţi
Cu toţi, şi-ncredinţaţi să fiţi
Că dacă-n Fiul Domnului,
Voi credeţi – în Numele Lui –
Viaţă în veci, aţi dobândit.
14 Noi, îndrăzneală, am primit,
La Dumnezeu. În ce stă ea?
În faptul că dacă vom vrea,
Să cerem, ceva, Domnului –
Dacă este pe voia Lui –
El ne ascultă. Dacă ştim
15 Că, ascultare, noi găsim,
La El, oricând, orice I-am cere,
Vom şti că ne stă în putere
Să dobândim ce L-am rugat,
Căci ce-am cerut, ne va fi dat.
16 Dacă îl vede cineva,
Pe-un frate, c-a greşit, cumva,
Păcătuind – şi-acel păcat
Nu-i către moarte îndreptat –
Rugi facă, pentru frate’ său,
Spre-a îndrepta lucrul cel rău.
Dacă aşa va proceda,
Dumnezeu, viaţa, îi va da,
Pentru cel care s-a rugat,
Cari n-a făcut nici un păcat.
Dar este şi-un păcat mai mare
Ce merge pe-a morţii cărare.
Pentru cel care o să poarte
Acel păcat ce duce-n moarte,
Nu îi voi spune, nimănui,
Ca să se roage, Domnului.
17 Vă fac dar, o mărturisire,
Că orişice nelegiuire
Este păcat. Dar între ele –
Între păcatele acele –
Exist-un altfel de păcat
Ce nu-i, spre moarte, îndreptat.
18 Nouă ne este cunoscut,
Cum că oricine e născut,
Din Domnul, nu păcătuieşte;
Pe omu-acela îl păzeşte
Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat.
De-aceea, el e apărat
Şi-ntotdeauna, va învinge,
Căci cel rău nu îl poate-atinge.
19 Ştim că, din Dumnezeu, suntem,
Şi de asemenea, vedem
Cum toată lumea a ajuns,
În hăul cel de nepătruns,
Al celui rău, în care, iată,
Acuma, zace îngropată.
20 Noi ştim că Fiul Domnului
S-a pogorât din cerul Lui,
Iar când, la noi, El a venit,
Pricepere ne-a dăruit
Şi, să-L cunoaştem, ne-a-nvăţat,
Pe Cel cari e adevărat.
Acum, noi ne aflăm în El:
Suntem cu toţii, în Acel
Care-i adevărat, de sus,
Adică, în Hristos Iisus –
În Fiul care-i Dumnezeu
Şi-i viaţă veşnică, mereu.
21 Deci copilaşilor, vegheaţi!
De idoli, să vă depărtaţi,
Acum, în anii care vin,
Şi până la sfârşit. Amin.”