1 „Prezbiterul, către acel,
Pe care îl iubeşte el,
Într-adevăr. Este numit
Gaiu, acel om preaiubit.
2 Eu, prea iubite, îţi doresc
Să-ţi meargă bine şi voiesc
Ca sănătatea ta să crească,
Precum ştiut-a să sporească
Şi al tău suflet, tot mereu.
3 Află acuma, dragul meu,
Că foarte mult m-am bucurat,
Când, de fraţi, fost-am înştiinţat,
Că, adevărului, îi eşti
Tu, credincios, şi că păşeşti
Numai pe calea lui, mereu.
4 Mai mare bucurie, eu,
Decât s-aud de-ai mei copii
Că umblă-n adevăr, să ştii
Că, niciodată, n-am avut.
5 Deci prea iubite, am văzut,
Cum că areţi credincioşie,
În ceea ce lucrezi tu, fie
Că-i în folosul fraţilor,
Fie în al străinilor.
6 Ei, află, c-au mărturisit
Bisericii, căci au vorbit
De dragostea ce este-n tine.
Acuma dar, vei face bine
Ca să te îngrijeşti – vreau eu –
În chip vrednic de Dumnezeu,
De-a lor călătorie. Ei –
7 E vorba de fraţii acei,
De care ştii – au mers în lume,
Din dragoste pentru-al Său Nume,
Şi, de la Neamuri, n-au primit
Nimic. De-aceea, m-am gândit
8 Că noi suntem datori să ştim,
Pe aceşti oameni, să-i primim
Cum trebuie şi să-ncercăm
Ca împreună să lucrăm,
Cu adevărul. Am mai scris
9 Încă ceva, şi am trimis
Bisericii; dar am văzut
Că Diotref nici nu a vrut
A şti de noi, căci el voia,
Întâietate, a avea,
Între ei toţi. Dar când sosesc,
10 Acolo, am să-i amintesc
De faptele ce-a săvârşit,
Căci cleveteşte-am auzit,
Cu vorbe rele, despre noi.
Şi tot nu e destul. Apoi,
Nu numai că nu îi primeşte,
Pe fraţi, dar se împotriveşte,
Când alţii vor să îi primească,
Şi-ajunge să îi izgonească
Şi din Biserică. Nu-i bine!
11 Chiar de aceea, pentru tine,
Am – prea iubitule – un sfat:
Să nu urmezi răul, vreodat’,
Ci bine doar, să faci, mereu.
Cel care e din Dumnezeu,
Doar fapte bune săvârşeşte.
12 Aud, acum, că se vorbeşte,
Despre Dimitrie, de bine.
Aşa îl laudă oricine –
Chiar Adevărul a-ntărit
Ceea ce ni s-a povestit.
Şi noi mărturisim, la fel,
Atunci când pomenim de el.
Şi mărturia noastră, dată,
Ştim bine că-i adevărată.
13 Multe-am avut să îţi fi zis,
Dar n-am vrut să le spun în scris,
Pe o hârtie, cu condei.
14 Dar am nădejde, cu temei,
Că în curând, am să sosesc
La voi şi-atunci, am să-ţi vorbesc,
Nu prin scrisoare, cu măsură,
Ci mai pe larg, gură la gură.
Prietenii tăi îţi transmit
Doar sănătate. Eu trimit,
Prietenilor mei, prin tine,
Tot sănătate şi mult bine.
Când le transmiţi urarea mea,
Să le vorbeşti pe nume-aş vrea.
Deci, sănătate, până vin,
Eu vă trimit, la toţi. Amin.”