1 Apoi, Pilat, ostaşi a pus,
Ca să Îl bată, pe Iisus.
2 Ei, o cunună-au împletit,
Din spini, şi L-au împodobit
Cu ea. O haină, au luat,
De purpură; L-au îmbrăcat
3 Şi-apoi, în faţă-I, se-nchinau
Şi „Plecăciune” – Îi spuneau –
„Mare-mpărat, peste Iudei!”,
Iar fiecare dintre ei,
Pe rând, cu palma, L-au lovit.
4 Pilat, afară, a ieşit
Şi-a zis Iudeilor: „Vă spun,
Că nici o vină, n-am să-I pun,
În seamă, omului Acel –
Eu, vină, nu găsesc, în El!
Deci, înăuntru-am să mă duc
Şi-apoi, la voi, am să-L aduc.”
5 În purpură-mbrăcat, Iisus –
Şi-ncoronat cu spini – adus
A fost afară, iar Pilat,
„Da! Iată omul!” – a strigat.
6 Când preoţii cei mai de seamă
Şi-aprozii lor – de bună seamă –
Strigară, de cum L-au zărit,
„Iisus să fie răstignit!”,
7 „Luaţi-L voi!” – zise Pilat –
„Căci, nici o vină, n-am aflat,
În El!” Iudei-au spus apoi:
„O Lege, însă, avem noi
Şi, după Lege, omu-Acel
E vrednic ca să moară! El,
Pe Sine, S-a făcut, mereu,
Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”
8 Auzind vorba lor, Pilat,
De frică, s-a cutremurat.
9 S-a-ntors apoi, încă odată,
În sala pentru judecată,
Ca să-L întrebe, pe Iisus:
„De unde vii?” Dar El n-a spus
Nici un cuvânt. Atunci, Pilat,
10 Uimit, din nou, a întrebat:
„Nu vrei ca să vorbeşti, cu Mine?
Eu am putere, peste Tine!
De vreau, pot să Te răstignesc,
Sau pot ca să Te slobozesc!”
11 „Nici o putere, n-ai avea” –
I-a zis Iisus – „asupra Mea,
Dacă ea nu ţi-ar fi fost dată,
De sus, de către al Meu Tată.
Cel care-n mâna ta M-a dat,
A săvârşit un greu păcat!”
12 De-atunci, Pilat, necontenit,
Cătă un mijloc potrivit
Să Îi dea drumul. Nu voiau,
Însă, Iudeii, şi-i strigau:
„Dacă-i dai drumul, omului
Acestuia, Cezarului,
Nu-i eşti prieten! Orişicine
Se face împărat, pe sine,
Nu este al Cezarului
Prieten, ci duşmanul lui!”
13 Când auzi Pilat, ce-au spus,
L-a scos afară, pe Iisus,
Şi-n jilţul de judecător,
S-a aşezat, tremurător,
În locul care s-a numit,
Atunci, cu „Pietre pardosit” –
Care, „Gabata”, se numeşte,
De-i tălmăcit în evreieşte.
14 Era în ziua Pregătirii
De Paşte; după mersul firii,
Era ceasul al şaselea.
Către mulţimea ce şedea
În faţa lui, privea Pilat.
„Iată-l pe-al vostru Împărat!”
A zis, apoi, către Iudei.
15 „Să-L răstigneşti!”– strigară ei.
„Voi vreţi, pe-al vostru Împărat,
Să-L răstignesc?” – zise Pilat.
16 Preoţii mari spuseră: „Dar,
Împărat, numai pe Cezar,
Noi îl avem!” Atunci, Pilat,
În a lor mână, L-a lăsat,
Iar ei, îndată, s-au grăbit
Să-L ducă spre-a fi răstignit.
17 Iisus, cu crucea-I, a suit
Pe-al „Căpăţânii” deal – numit
„Golgota”, în vorbirea lor,
Aceea a Iudeilor.
18 Acolo-a fost crucificat;
Alăturea, I-au ridicat
Şi doi tâlhari. În mijloc pus –
Între tâlhari – a fost Iisus.
19 Pilat puse o însemnare,
Pe crucea lui Iisus, pe care,
Scrisese: „Iisus, Împărat,
Peste Iudei”. Mulţi au urcat,
20 Pe deal – fiind lângă cetate,
Crucile-acelea, ridicate –
Şi au văzut că-n evreieşte,
În latineşte şi greceşte,
Pe crucea lui Iisus, s-a scris.
21 Atunci, preoţii mari au zis,
Nemulţumiţi, către Pilat:
„De ce ai scris tu, „Împărat,
Peste Iudei”? Nu-i bine scris!
Ci tu scrie căci El a zis
Că „Eu sunt marele-mpărat,
Peste Iudei, încoronat”.”
22 „Ceea ce-am scris, rămâne scris!”,
Iudeilor, Pilat le-a zis.
23 După ce fost-a răstignit
Iisus, ostaşi-au împărţit
Hainele Sale, fiecare
Luând a patra parte, care –
De drept – pe un soldat, venea.
Cămaşa-I, pentru că n-avea
Nici urmă de vreo cusătură –
Fiindcă dintr-o ţesătură
Întreagă era ea, de sus
Şi până jos – ostaşi-au spus:
24 „Păcat e să o sfâşiem.
Haideţi, mai bine, să punem
Sorţii s-aleagă între noi,
Cui să-i rămână ea, apoi.”
În acest fel, s-a împlinit
Scriptura care-a glăsuit:
„Şi-au împărţit hainele Mele –
Cămaşa a rămas, din ele,
Şi-au pus sorţii să-l hotărască,
Pe cel care-o s-o dobândească”.
25 În deal, la crucea lui Iisus,
Dintre femei, doar trei s-au dus:
Maria – mama Domnului –
Cu sora ei – soţia lui
Clopa – chemată tot Maria,
Precum şi cealaltă Maria –
Zisă şi Magdalina. Când,
26 Iisus Îşi văzu mama stând
Cu ucenicul Său iubit,
La poala crucii, i-a vorbit:
„Femeie, iată fiul tău!”,
27 Iar către ucenicul Său,
A zis: „Iat-o pe mama ta!”,
Iar ucenicul acesta
O şi luă, din acel ceas,
La el, unde a şi rămas.
28 Iisus – ştiind că s-a sfârşit
Totul, dar trebuie-mplinit
Ce-a zis Scriptura – a strigat:
„Mi-e sete!” Grabnic, au luat
29 Ostaşi-un băţ – un ram adus,
Dintr-un isop – şi-n el, au pus,
Iute-un burete, înmuiat
Bine-n oţet, din vasu-aflat
Acolo, pentru-aşa ceva.
A-nălţat băţul cineva,
La gura lui Iisus, iar El,
30 Când a gustat oţetu-acel,
Strigă: „Acum, totu-i sfârşit!”,
A plecat capul şi-a murit.
31 Acestea fost-au întâmplate,
În ziua Pregătirii, toate,
Urmând, apoi, un nou Sabat.
Iudeii, toţi, s-au agitat
Ca nu cumva, în timpul lui,
Pe cruci, pe coama dealului,
Trupuri să zacă, atârnate.
Atunci, gloatele adunate,
Au mers, degrabă, la Pilat
Şi, să zdrobească, l-au rugat,
Fluierele picioarelor,
Tuturor răstigniţilor,
Să-i dea, apoi, jos, de pe cruce,
La groapă, să îi poată duce.
32 Soldaţi-ntâi, tâlharilor,
Fluierele picioarelor,
33 Le-au sfărâmat; când au venit
Şi au văzut că a murit
Iisus, în pace, L-au lăsat.
34 Doar un ostaş a ridicat,
O suliţă, şi I-a străpuns
Coasta, iar – din locul împuns –
Apă şi sânge au ieşit.
35 Acest fapt e adeverit
De-acela care l-a văzut –
El este demn de-a fi crezut:
Tot ce a spus, e-adevărat,
Căci ştie ce s-a întâmplat
Acolo, şi-adevăr rosteşte;
Iar prin aceasta, urmăreşte
Ca voi, acuma, să puteţi,
Tot ce s-a zis, ca să credeţi.
36 Aşa, ceea ce au vestit
Scripturile, s-a împlinit:
„Un os, nu Îi va fi sfărmat”.
37 În altă parte-a arătat
Scriptura: „Iată, au ajuns
Să vadă pe cine-au împuns”.
38 Un om, cari Iosif s-a numit
Şi-n Arimatia-a locuit,
Să-l roage – pe Pilat – s-a dus,
Să îi dea trupul lui Iisus.
Era şi Iosif, ucenic
Al lui Iisus, însă, nimic –
Pe faţă – nu destăinuia,
Căci, de Iudei, el se temea.
Când învoire a primit,
De la Pilat, el a venit
Şi-a luat trupul lui Iisus,
39 Iar Nicodim, iute-a adus
Un fel de-amestec aromat,
Ce-l foloseau la-mbălsămat.
Această amestecătură –
Pe care, cei doi o avură –
Era aproape către-o sută
De litri şi era făcută
Din smirnă şi aloe, care
Se foloseau la-nmormântare.
Pe acest om – pe Nicodim –
La începuturi, îl găsim,
Noaptea, când – pe ascuns – mergea
Şi, cu Iisus, se întâlnea.
40 Al lui Iisus trup, au luat –
Cei doi – şi l-au înfăşurat
În pânză-apoi, de in, curată,
Care fusese-nmiresmată,
Precum era datina lor,
Adică, a Iudeilor.
41 Acolo unde, răstignit,
A fost Iisus, ei au găsit –
Într-o grădină-apropiată –
Un mormânt nou, ce, niciodată,
Nu mai fusese folosit.
42 Din pricină că s-au grăbit –
A Pregătirii zi sosise,
Iar timpul, mereu, îi zorise –
Locul fiind apropiat,
Cei doi discipoli au luat
Trupul şi la mormânt l-au dus,
În el, să-L pună, pe Iisus.