1 Iisus a părăsit Iudeea
Şi S-a-ndreptat spre Galileea,
Iudeii vrând să Îl omoare.
2 Era în prag de sărbătoare,
Căci praznicul Iudeilor –
Sau praznicul Corturilor –
3 Se-apropia. Către Iisus,
Atuncea, fraţii Săi au spus:
„Du-Te-n Iudeea, să Te vadă
Ai Tăi discipoli şi să creadă
Lucrările care le faci.
N-avem dreptate? De ce taci?
4 Nimeni, pe-ascuns, nu a făcut
Ceva, când vrut-a, cunoscut,
A fi de toţi: deci, de îndată,
Te du şi – lumii – Te arată!”
5 Ai Săi fraţi, astfel, Îi vorbeau,
Pentru că nici ei nu-L credeau.
6 „Al Meu timp încă, n-a sosit;
Dar, pentru voi e potrivit,
Oricând – prielnic vă e el.
Cu lumea, voi sunteţi la fel.
De-aceea, ea nu vă urăşte.
7 Pe Mine-n schimb, Mă prigoneşte,
Pentru că am mărturisit
De răul ce l-a săvârşit.
8 Deci voi, la praznic, vă urcaţi!
Pe Mine, nu Mă aşteptaţi,
Căci timpul Meu, nu a sosit,
Iar vremea nu Mi s-a-mplinit.”
9 După discuţia aceea,
Iisus rămase-n Galileea.
10 După ce fraţii Săi s-au dus –
La praznic – merse şi Iisus;
Dar nu pe faţă, ci ferit,
Spre a nu fi descoperit.
11 Mereu, Iudei-L căutau,
La acel praznic, şi-ntrebau:
„Unde-I?” Dar nimeni nu ştia.
12 Mulţimea, despre El, vorbea
Numai în şoaptă. Mulţi ziceau:
„Este om bun”; alţii spuneau:
„Duce norodu-n rătăcire”.
13 Însă, pentru că aveau ştire,
Cum că Iudei-L căutau –
De El – pe faţă, nu vorbeau.
14 Când se-ntâmplau aceste toate,
Era cam pe la jumătate
Praznicu-acel, şi-atunci, Iisus,
La Templu, hotărât, S-a dus,
Să-mpartă-nvăţătura Lui,
Cu dragoste, norodului.
15 Iudeii, toţi, se minunau:
„Cum poate-Acest om”, se-ntrebau,
„Să fie-atât de învăţat,
Când, nici o şcoală, n-a urmat?!”
16 „Ştiinţa Mea” – Iisus le-a zis –
„E-a Celui care M-a trimis.
17 Cel ce vrea, voia Lui, să facă,
Ajunge-va să ştie dacă,
Învăţătura ce-o dau Eu,
E-a Mea, sau a lui Dumnezeu,
Sau de vorbesc Eu, de la Mine.
18 Cel ce vorbeşte, de la sine,
Va căuta doar slava lui;
Dar Cel ce-o cată pe-a Celui
Cari L-a trimis, a arătat
Că El este adevărat
Şi că-n lăuntrul Său, nu poate,
Ca să se afle strâmbătate.
19 Nu v-a dat Moise, Legea? Cine,
Această Lege, o mai ţine?
Să-Mi spuneţi dar, de ce voiţi,
Acuma, să Mă omorâţi?”
20 Norodul I-a răspuns: „Ai drac,
Căci oamenii, nimic, nu-Ţi fac.
Cum poţi, atuncea, să spui oare,
Că cineva vrea să Te-omoare?”
21 Iisus zise: „Am săvârşit
Un lucru doar, şi v-aţi uimit,
Cu toţii, de a Mea lucrare.
22 Moise, porunca privitoare
La circumcizie, v-a dat.
Nu de la Moise a plecat
Acea poruncă – ştiţi prea bine –
Ci de la patriarhi, ea vine.
Deci, împrejur, voi l-aţi tăiat,
Pe om, în ziua de Sabat.
23 Vă spun dar, fără înconjur:
Dacă, tăierea împrejur,
Chiar în Sabat e practicată
Pentru-a nu fi Legea călcată,
De ce atunci, v-aţi tulburat
Şi, împotrivă-Mi, v-aţi sculat
Pentru că am tămăduit
Pe un biet om, nenorocit,
Într-un Sabat? Seama luaţi
24 La voi şi nu mai judecaţi
Doar după-nfăţişare, toate,
Ci judecaţi după dreptate.”
25 Unii – de la Ierusalim –
S-au întrebat: „Din câte ştim,
Nu este El, Acel pe care,
Ei caută să Îl omoare?
26 Şi totuşi, iată-L că vorbeşte,
Pe faţă, şi nu se fereşte,
Iar ei, cu toţi, tac. Nu cumva –
Cei mari – vor fi ştiind ceva,
Şi-au cunoscut, cu-adevărat,
Că e Hristosul aşteptat?
27 Pe Acest om, noi Îl ştim bine,
Dar pe Hristos – de unde vine,
De unde este – n-o să fie
Nimeni, în stare, ca să ştie.”
28 Pe când îl învăţa Iisus,
În Templu, pe norod, a spus:
„Mă ştiţi şi Mă cunoaşteţi bine.
Dar n-am venit Eu, de la Mine;
De-aceea spun – şi v-am mai zis –
Acela, care M-a trimis,
E drept şi este-adevărat,
Dar voi nu-L ştiţi şi, niciodat’
Pe-Acela, nu L-aţi cunoscut.
29 Eu însă-L ştiu, Eu L-am văzut,
Eu Îl cunosc, căci Eu sunt Cel
Care venit-am de la El,
Pentru că Eu – cum am mai zis –
La voi, de El am fost trimis.”
30 Să-L prindă, ei s-au străduit,
Dar pentru că nu I-a sosit
Timpul, în pace, L-au lăsat.
31 Mulţi, din cei ce L-au ascultat,
Crezură-n El, şi se-ntrebau –
Unii pe alţii – şi ziceau:
„Voi credeţi că Hristosul – dacă
Are să vină – o să facă
Semne, în plus, de ce-am văzut
Că omu-Acesta a făcut?”
32 Când Farisei-au auzit
Că, prin mulţime, s-a şoptit,
Pe seama Lui, aprozi au pus,
Ca să Îl prindă, pe Iisus.
33 „Iată că Eu mai sunt cu voi,
Puţină vreme, iar apoi,
Mă duc la Cel ce M-a trimis,
Aici la voi” – Iisus a zis.
34 „Atunci, o să Mă căutaţi,
Dar nu-ţi putea să Mă aflaţi.
Acolo unde Eu fi-voi,
Nu veţi putea veni şi voi.”
35 Miraţi, Iudeii se-ntrebau,
Căci ei, nedumeriţi, erau:
„Unde vrea, oare, să se ducă?
Spre Grecia oare-o apucă,
La cei care s-au răspândit
În acea ţară? I-a găsit,
Pe-aceia doar, să îi înveţe?
Vrea – Grecilor – să dea poveţe?
Cum spune, că n-o să-L găsim?
36 Ce-s aste vorbe – vrem să ştim –
„Atunci, o să Mă căutaţi,
Dar nu-ţi putea să Mă aflaţi;
Acolo unde Eu fi-voi,
Nu veţi putea să mergeţi voi”?”
37 Praznicu-aproape se sfârşise.
Ultima zi, a sa, venise,
Ea fiind ziua cea mai mare,
A sărbătorii. În picioare,
Iisus, atunci, S-a ridicat
Şi zise: „Cel ce-i însetat,
Vină la Mine, ca să bea!
38 Cel ce credinţă va avea,
În Mine, trebuie să ştie,
Că râuri, mari, de apă vie,
Din a lui inimă ţâşnesc,
Precum Scripturile vorbesc.”
39 Când aste vorbe a rostit,
La Duhul Sfânt S-a referit,
Pe care, toţi cei ce credeau
În El, a Îl primi, urmau –
Duhul nu fuse dăruit,
Căci Domnul n-a fost proslăvit.
40 Mulţi, din norod, L-au auzit
Şi-au zis: „Acesta, negreşit,
Este proroc.” Alţii ziceau:
41 „Este Hristos”. Uni-ntrebau:
„Hristos, din Galileea, vine?
42 Dar, în Scriptură, zice bine
Cum că Hristosul va să vie
Din a lui David seminţie,
Din Betleem. Cum o fi oare?”
43 Făcutu-s-a, deci, dezbinare
În inima norodului,
Atuncea, din pricina Lui.
44 Unii voiau ca să Îl prindă,
Dar nimeni n-a-ndrăznit să-ntindă
Mâna, asupra Sa. La fel,
45 Aprozii, care, după El,
Trimişi au fost, n-au cutezat
Să-L prindă, ci s-au înturnat
La preoţi şi la Farisei.
Aceştia au strigat la ei:
„Vorbiţi! De ce nu L-aţi adus
46 Pe Acel om?!” Aprozi-au spus:
„Pe nimeni n-am mai auzit,
Vreodat’, ca El, să fi vorbit.
Astfel de om, n-am mai văzut.”
47 „Nu cumva-n El îţi fi crezut?”–
Ziseră Fariseii. „Cum?
V-aţi dus pe-al rătăcirii drum?!
48 Crede, în El, vreunul din noi,
Sau din cei mari? Auziţi voi?!
49 Doar gloata asta ne-nvăţată
În Lege, care-i blestemată!”
50 Dar, Nicodim – cel ce s-a dus,
Noaptea, să-L vadă pe Iisus,
Şi-acum era-ntre Farisei –
Zise, îndată, către ei:
51 „A noastră Lege-a condamnat
Un om, făr’ a-l fi judecat?”
52 Ei i-au răspuns c-o întrebare:
„Nu eşti, din Galileea, oare?
Tu cercetează – de nu crezi –
Şi-atuncea, singur, ai să vezi,
Că niciodat’, din acel loc,
Nu a ieşit nici un proroc.”
53 (Sfârşind ce au avut de spus,
Spre casă-apoi, cu toţi s-au dus.