1 „Iată dar că o zi anume
Are să vină peste lume!
Ea vine ameninţător
Şi arde precum un cuptor!
Când acea zi are să vie,
Precum miriştea au să fie
Cei cari trufaşi se dovedesc
Şi cei cari rele săvârşesc,
Pentru că arşi vor fi de ea.
Nimic nu le va rămânea
Când acea zi are să vină:
Nici ramură, nici rădăcină” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oştirea-L are.
2 „Dar pentru cel care se teme
De al meu Nume-n orice vreme,
Va răsări deasupra firii
Doar Soarele neprihănirii.
Tămăduirea – veţi vedea –
Sub aripa Lui va şedea.
Atuncea, voi o să ieşiţi
Şi bucuroşi o să săriţi
Asemenea viţeilor
Care-au ieşit din grajdul lor.
3 Sub ale voastre tălpi, apoi,
Pe cei răi îi veţi strivi voi,
În ziua ‘ceea rânduită
Care de Mine-i pregătită” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oştirea-L are.
4 Să v-amintiţi, neîncetat,
De Legea care vi s-a dat
Prin Moise, cel ce-i rob al Meu.
Chiar la Horeb i-am dat-o Eu
Şi rânduieli am pus în ea.
Porunci am dat de-asemenea
Prin Legea ce-o primise el,
Pentru întregul Israel!
5 ‘Nainte însă ca să vie
A Domnului zi, pe Ilie,
Am să-l trimit în acel loc,
Pentru că el Îmi e proroc.
Deci până încă nu se-arată
Ziua aceea-nfricoşată,
La voi va trebui să vie
Cel care e chemat Ilie.
6 El, inima părinţilor,
Va-ntoarce-o spre copiii lor,
Iar pe copii îi face-apoi
Să se întoarcă înapoi
Spre-ai lor părinţi de-asemenea,
Pentru ca la venirea Mea,
Ţara să nu o pedepsesc
Şi cu blestem să o lovesc!”