1 Când S-a născut, în vremea ‘ceea,
În Betleemul din Iudeea,
Iisus, Irod a-mpărăţit
Peste Israel. Au venit
La el – deci la Ierusalim –
Din est, trei magi şi i-au spus: „Ştim
2 Că, de curând, vi s-a născut
Un Împărat. Noi I-am văzut
Steaua, lucind în Răsărit.
Şi iată-ne că am venit
Să ne-nchinăm în faţa Lui –
În faţa Împăratului
Iudeilor. Deci, vrem să ştim,
Unde putem să Îl găsim!”
3 Când astă veste a aflat,
Irod tare s-a tulburat.
Ierusalimul tot – cu el –
S-a tulburat, atunci, la fel.
4 Irod, preoţi, a adunat
Şi cărturari. Au încercat
Să afle unde-ar fi putut
Hristosul să se fi născut.
5 „În Betleem!” – preoţi-au zis –
„Căci prin proroci se află scris
Despre ceea ce s-a-ntâmplat:
6 „Tu, Betleeme, ne-nsemnat
Nu eşti, în ţara lui Iuda!
O căpetenie vei da!
Păstor are să fie El,
Poporului Meu, Israel!”
7 Irod, în taină, i-a chemat
Pe magi, şi-ntocmai a aflat
Vremea când steaua s-a văzut –
Deci, când Hristosul S-a născut.
8 La Betleem, el i-a trimis:
„Duceţi-vă!” – Irod le-a zis –
„Cu de-amănuntul cercetaţi!
Veşti, despre Prunc, să îmi aflaţi,
Căci de-L găsiţi, doresc să vin,
Degrabă, Lui, să mă închin!”
9 Când au ieşit de la-mpărat,
Magii aceia au plecat,
Iar cea cari i-a călăuzit,
Steaua a fost, din Răsărit.
10 Cu bucurie au urmat
Steaua, căci ea le-a arătat
Unde-i Iisus adăpostit.
Deasupra casei s-a oprit
11 Steaua, iar magii au intrat
Şi Pruncului s-au închinat.
Apoi, ei – faţă de Maria –
Au scos de la chimir tămâia,
Smirna şi aurul avut,
Şi-un dar, Pruncului, I-au făcut.
12 În urmă, Domnul i-a-nştiinţat,
În vis, şi s-au înapoiat
Pe un alt drum, în ţara lor,
Făr’ a-l vesti pe domnitor.
13 După ce magii au plecat,
Un înger i s-a arătat,
În vis, lui Iosif: „Scoală-te!
Ia Pruncul şi pogoară-te
Spre ţarina Egiptului.
Mergi cu Maria, mama Lui,
Şi-acolo, voi să aşteptaţi –
Până când fi-veţi înştiinţaţi –
Căci împăratul, de gând are,
Pe-Acest Copil, să Îl omoare.”
14 Iosif, atuncea, s-a sculat
Şi-n noaptea ‘ceea a plecat –
Cu Pruncul şi cu mama Lui –
Spre graniţa Egiptului.
15 Acolo, ei au locuit
Cât timp Irod a vieţuit,
Pentru-a-mplini ce era scris
De-acel proroc care a zis:
„Pe Fiul Meu, Eu L-am chemat,
Azi, din Egipt”. Când, înşelat,
16 Irod, de magi, s-a pomenit,
S-a mâniat şi-a poruncit
Ca pruncii care se aflau
În Betleem – care erau
Băieţi – de la doi ani în jos,
Să fie omorâţi. Hristos,
Spera că va cădea atunci
Ucis, odată cu-acei prunci.
17 Omorul ce s-a-nfăptuit,
Din al său ordin, a-mplinit
Ce Ieremia-a zis: „Ia seama!
18 Ţipăt s-a auzit în Rama!
Se plânge mult şi se boceşte;
Rahela, fiii, îşi jeleşte
Şi, mângâieri, ea nu voia
Căci pe copii nu-i mai avea.”
19 Irod, în urmă, a murit
Şi-apoi, lui Iosif, i-a vorbit –
În vis – îngerul Domnului:
20 „Ia Pruncul şi pe mama Lui
Şi te întoarce-n Israel,
Fiindcă a murit acel
Care voia să Îl omoare.”
21 Iosif îi dete ascultare,
22 Dar când află că în Iudeea
Împărăţea, pe vremea ‘ceea,
Al lui Irod fiu – Arhelau –
El, cu ai săi, atuncea s-au
Întors – căci fost-a prevenit –
Şi-n Galileea-au poposit.
23 În Nazaret s-au aşezat
Spre-a se-mplini cuvântul dat
Prin prorocie, când s-a spus:
„Nazarinean, este Iisus”.