1 Dreptatea, bunătatea Ta,
Necontenit le voi cânta.
Ţie Îţi voi cânta mereu,
Căci eşti al nostru Dumnezeu.
2 Pe a neprihănirii cale,
Voi sta ‘naintea feţei Tale
Şi-am să mă port cu-nţelepciune.
Neprihănirea mi-o voi pune
În inimă, umblând în ea
Eu şi cu toată casa mea.
Doamne, eu Te aştept pe Tine:
Când oare vei veni la mine?
3 Nimic rău, nu voi pune eu,
În faţa ochilor. Mereu,
Purtarea păcătoşilor,
O voi urî. Ei nu se vor
Lipi de mine, niciodată.
4 Nici cei cu inima stricată
N-au să se-apropie de mine,
Căci la distanţă îi voi ţine.
Sufletul meu îl ocoleşte
Pe cel cari, rele, făptuieşte.
5 Pe-acela care s-a vădit
Că în ascuns şi-a clevetit
Aproapele, îl nimicesc.
Pe-aceia cari, trufaşi, privesc,
N-am să îi sufăr, niciodată.
6 Privirea mea va fi-ndreptată
Asupra credincioşilor
Din ţara mea şi-al meu popor.
Numai de cel neprihănit,
Am să fiu eu, mereu, slujit.
7 Înşelătorul n-o să stea,
Nicicând, cu mine-n casa mea.
În faţa mea, neîndoios,
Nu va şedea cel mincinos.
8 În fiecare dimineaţă,
Am să-i secătuiesc de viaţă
Pe toţi cei răi, din a mea ţară,
Pentru că vreau să stârpesc iară,
Nelegiuirile aflate
În a lui Dumnezeu cetate.