130
Din hăul cel adânc, mereu,
Doamne, Pe Tine te chem eu!
Ascultă-mi glasul! Ia aminte,
La rugăciunea mea fierbinte!
Nelegiuirile făcute,
Dacă ar fi mereu ţinute
‘Naintea Ta, cine-ar putea,
Oare-n picioare, ca să stea?
Însă la Tine e iertare,
Ca să se teamă fiecare.
În Domnul, am nădejdea eu
Pentru-al meu suflet, tot mereu,
Şi-aştept făgăduinţa Lui.
Aştept venirea Domnului,
Mai mult decât străjerii care
Aşteaptă, ziua, a apare.
Mai mult decât străjerii, eu
Aştept pe Domnul Dumnezeu.
Israele, nădejdea toată
Să-Ţi fie-n Domnul aşezată!
Să ai, prin marea-I îndurare,
Belşugul de răscumpărare!…
Răscumpărat e Israel,
De către Domnul, căci la El,
Fărădelegile făcute,
În seamă nu vor fi ţinute.