1 Să lăudaţi Numele Lui –
Mereu – voi, robi ai Domnului
2 Care în a Lui Casă staţi
Şi-n ale Lui curţi v-adunaţi!
3 Să-L lăudaţi, căci Dumnezeu
Se-arată a fi bun, mereu.
Domnul e binevoitor.
El e milos şi iertător.
De-aceea voi să căutaţi
Ca al Său Nume să-L cântaţi!
4 Domnul, pe Iacov, l-a cules
Şi pe Israel l-a ales
Pentru ca el, al Lui să fie,
De-acum şi până-n veşnicie.
5 Ştiu că al nostru Domn e mare
Şi Se vădeşte Cel mai tare
Şi mai presus decât toţi cei
Care se cheamă dumnezei.
6 Domnul va face, pururea,
În cer şi pe pământ, ce vrea.
La fel, în mare, El va face –
Şi în adâncuri – cum Îi place.
7 Domnul înalţă nori şi-apoi,
Aduce fulgere şi ploi,
Iar din a Lui cămară, ştie
Să scoată vânt şi vijelie.
8 El i-a lovit pe cei pe care,
Întâi născuţi, Egiptu-i are,
Chiar de la oameni începând,
La dobitoace ajungând.
9 Egiptule, El a trimis
Minuni şi semne – cum a zis –
În contra Faraonului
Şi-a celor care-i slujeau lui.
10 Pe multe neamuri le-a lovit
Şi împăraţi tari au pierit.
11 Printre aceştia se găsea
Sihon, care împărăţea
În ţara Amoriţilor.
A urmat Og cari domnitor
Fusese al Basanului.
Mai marii Canaanului,
De Dumnezeu, au fost loviţi
Şi astfel fost-au nimiciţi.
12 Ale lor ţări au fost luate
Şi moştenire au fost date,
Lui Israel, poporul Său.
13 O Doamne, sfântul Nume-al Tău
Rămâne, pentru veşnicie,
Iar pomenirea Ta, se ştie
Că ţine-va necontenit,
Din neam în neam, pân’ la sfârşit.
14 Pentru al Său popor, odată,
Domnul va face judecată.
‘Nainte-I, ai Săi robi vor sta
Şi milă le va arăta.
15 Iată că idolii avuţi
De neamuri, sunt de mâini făcuţi.
Mâini omeneşti i-au întocmit.
Ele, argint, au folosit,
Precum şi aurul curat,
Atunci când idoli au turnat.
16 Au gură, însă nu vorbesc;
Nimic, ai lor ochi nu zăresc.
17 Au şi urechi, frumos cioplite,
Dar de auz ele-s lipsite.
În a lor gură – niciodată –
N-a fost suflare aşezată.
18 Asemenea idolilor,
Sunt cei ce-i fac. Asemeni lor,
Necontenit sunt şi acei
Care îşi pun nădejdea-n ei.
19 Israele, pe Dumnezeu,
Să-L binecuvintezi mereu!
Mereu să-L binecuvântaţi,
Pe Dumnezeu, voi care staţi
În casa lui Aron, căci El
Îl sprijină pe Israel!
20 Să fie binecuvântat
Al nostru Domn, neîncetat,
De către casa cea pe care,
Levi, în astă lume-o are!
Voi cei care vădiţi mereu
Că teamă-aveţi de Dumnezeu,
Pe Domnul binecuvântaţi-L
Şi al Său Nume lăudaţi-L!
21 Cei care în Sion v-aflaţi,
Pe Domnu-L binecuvântaţi!
Iată că Domnul – precum ştim –
Se află în Ierusalim.
Pe Domnu-L binecuvântaţi,
Necontenit, şi-L lăudaţi!