1 Aduceţi laude, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu!
Un cântec nou să Îi cântaţi,
Prin care laudă să-I daţi
Voi, credincioşi – fără-ncetare –
Când strânşi sunteţi, în adunare!
2 Vreau să se bucure, de El,
Toţi oamenii din Israel,
Căci Domnul e Acela care,
Viaţă le-a dat, la fiecare.
Fiii Sionului să fie
Plini – tot mereu – de bucurie!
Se veselească, ne-ncetat,
Pentru că au un Împărat!
3 Să laude, Numele Lui,
Jucând în faţa Domnului!
Cu harfe, să Îi cântaţi voi
Şi bateţi tobele apoi!
4 Căci Dumnezeu, plăcere, are
De-al Său popor şi îndurare
Le dă celor nenorociţi,
Pentru că fi-vor mântuiţi.
5 Să chiuie de veselie
Săltând – apoi – de bucurie
Toţi credincioşii Domnului,
Înveşmântaţi în slava Lui!
Toţi credincioşii din popor
Să chiuie, în patul lor!
6 În gura lor fie – mereu –
Doar lauda lui Dumnezeu,
Ţinând sabia pregătită
Pe două laturi ascuţită,
7 Spre a putea porni apoi,
Cu neamurile, un război:
Popoarele, să le lovească
Şi astfel să le pedepsească;
8 Să-i lege pe-mpăraţii lor,
Cu fiarele lanţurilor
Şi în obezi pe-aceia cari
Se dovedesc a fi mai mari,
9 Ca judecăţile rostite,
Să fie – astfel – împlinite!
Lucrul acesta, ne-ndoios,
O cinste-i pentru credincios.
Aduceţi laude, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu!