1 Din înălţimea cerului,
Laudă daţi-I, Domnului!
Să-L lăudaţi, pe Dumnezeu,
În locuri ‘nalte, tot mereu!
2 Laudă daţi-I, Domnului,
Voi îngeri şi oşteni ai Lui!
3 Soare şi lună, să cântaţi
Şi Domnului laudă-I daţi!
Hei, stele luminoase, voi
Cântaţi-I laude apoi!
4 Voi, ceruri, să Îl lăudaţi!
Şi voi, ape – cari vă aflaţi
Mai sus de ceruri – să-L slăviţi
Pe Domnul şi să-l preamăriţi!
5 Să laude Numele Lui,
Căci la porunca Domnului,
Cu toate au luat fiinţă.
6 După a Domnului voinţă,
Primit-au legi, pentru vecie,
Care – călcate – n-au să fie.
7 Să-L lăudaţi, pe Domnul Sfânt,
Voi – cei de jos – de pe pământ!
Balaurii de mare-apoi
Şi-adâncuri, să cântaţi şi voi,
Înălţând laudă, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu!
8 Zăpadă, grindină şi foc,
Ceaţă şi vânturi – la un loc –
Laudă daţi-I Domnului,
Când împliniţi porunca Lui!
9 Dealuri şi munţi, pomi roditori,
Precum şi cedri foşnitori,
Pe Dumnezeu, să căutaţi –
Necontenit – să-L lăudaţi!
10 Fiare şi vite, târâtoare
Şi păsările de sub soare,
Pe Dumnezeu, să-L lăudaţi!
11 Popoarele, cu împăraţi,
Cu voievozi, cu dregători
Şi cu ai lor judecători,
Să-L laude pe Dumnezeu!
12 Tineri şi tinere, mereu,
Să laude Numele Lui!
Apoi, bătrânii neamului
Şi pruncii de asemenea,
Laudă Domnului să-I dea!
13 Să laude Numele Lui
Toţi oamenii pământului!
Căci al Său Nume este sfânt
Şi-i mai presus de-acest pământ.
Numele Lui Cel minunat,
Mai sus de ceruri, e-nălţat.
14 Tărie dăruit-a El,
Poporului Său, Israel.
Lucrul acesta, ne-ncetat,
E pricină de lăudat,
Pentru toţi credincioşii Lui
Şi pentru fiii neamului
Pe cari îl are Israel
Şi cari se află lângă El.
Să cântaţi laude, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu!