1 Necontenit, să căutaţi,
Pe Domnul, să Îl lăudaţi!
Este frumos să căutăm,
Pe-al nostru Domn, să-L lăudăm!
Este plăcut şi este bine
Să-L lăudăm, cum se cuvine!
2 Domnul – acum – zideşte iară,
Ierusalimul şi, în ţară,
Cei surghiuniţi din Israel,
Aduşi vor fi, de către El.
3 De Domnul sunt tămăduite
Acele inimi ce-s zdrobite,
Căci El e-Acela care poate
Să vindece rănile toate.
4 Domnul dă nume stelelor,
Căci El ştie numărul lor.
5 Al nostru Dumnezeu e mare
Şi prin puterea Lui, e tare.
Priceperea Îi e vădită
Precum că e nemărginită.
6 Cei care sunt nenorociţi,
De Dumnezeu sunt sprijiniţi,
Însă pe cei care răi sânt,
El îi doboară la pământ.
7 Cu mulţumiri să Îi cântaţi,
Cu harfele să-L lăudaţi
Pe Dumnezeu, necontenit!
8 Cu nori, El a acoperit
Cerul, căci ploaie pregăteşte
Şi-astfel, pe munţi, iarba-ncolţeşte.
9 Domnul dă hrană puilor
De corbi, precum şi vitelor.
10 Nu în puterea calului
Stă bucuria Domnului.
A Lui plăcere nu răsare
Din ale omului picioare.
11 Domnul iubeşte pe acel
Cari teamă va avea de El,
Punând toată nădejdea lui
În bunătatea Domnului.
12 Ierusalime, Îi cântăm
Lui Dumnezeu şi-L lăudăm!
Sioane, pe-al tău Dumnezeu,
Noi Îl vom lăuda mereu.
13 El face ca să fie tari
Zăvoarele porţilor mari.
Pe ai tăi fii, El îi veghează
Mereu şi-i binecuvintează.
14 Pace îţi dă, neîncetat,
Şi – cu grâu bun – eşti săturat.
15 El Îţi trimite, pe pământ,
Poruncile. Al Său Cuvânt
Aleargă cu iuţeală mare.
16 El dăruie zăpada care
Este ca lâna şi presară
Cenuşa brumei, pe hotară.
17 El zvârle cu bucăţi de gheaţă.
Şi cine poate-a face faţă,
18 Frigului Său? Al Lui Cuvânt
Topeşte gheaţa, pe pământ.
Curg apele pământului,
Când se porneşte vântul Lui.
19 Lui Iacov, i-a descoperit
Cuvântul Său. A dăruit
Legi şi porunci, lui Israel.
20 Domnul nu a lucrat la fel
Cu toate neamurile care
Sunt pe pământul Lui cel mare.
Ele nu ştiu porunca Lui.
Laudă daţi-I, Domnului!