1 Al nostru Domn e Împărat
Şi-mpărăţeşte aşezat
Pe heruvimi. În faţa Lui,
Popoarele pământului
Cuprinse sunt de tremurat,
Căci tot pământu-i clătinat.
2 Domnul e aşezat pe tron
Şi mare este, în Sion.
Peste popoarele ce sânt
Pe faţa-ntregului pământ,
Al nostru Domn e înălţat.
3 Să laude, neîncetat,
Toţi oamenii de pe pământ,
Numele Tău, căci este sfânt,
E mare şi înfricoşat!
4 Să laude, neîncetat,
Toţi oamenii pământului,
Tăria Împăratului,
Pentru că El Se dovedeşte
Cum că dreptatea o iubeşte!
Doamne, mereu, Tu Te vădeşti
Cum că dreptatea o-ntăreşti!
Dreptatea Ta s-a arătat
Şi-n Iacov Tu ai judecat.
Numai Tu Doamne, singur eşti
Cel cari, dreptate, împărţeşti.
5 Pe Dumnezeu să-L lăudaţi
Şi-n faţa Lui să vă-nchinaţi,
Cu feţele stând la pământ,
Pentru că Domnul este sfânt!
6 Moise şi-Aron se dovedeau
Precum că preoţi Îi erau,
Iar Samuel – neîncetat –
Sfântul Său Nume, L-a chemat.
Oameni-aceştia I-au vorbit
Iar El, mereu, i-a auzit,
Căci ale lor rugi au ajuns,
În faţa Lui, de au pătruns.
7 Din stâlp de nor, Domnu-a vorbit
Cu ei, iar ei au împlinit
Poruncile de Domnul date,
Şi Legile ce-au fost lăsate.
8 Doamne, mereu i-ai ascultat
Şi iertător Te-ai arătat.
Însă atunci când au greşit,
Pentru păcat i-ai pedepsit.
9 Pe Dumnezeu să-L lăudaţi
Şi pe-al Lui munte vă-nchinaţi!
Al nostru Domn şi Dumnezeu
Se-arată sfânt a fi, mereu!