1 Un cântec nou, să căutaţi,
Lui Dumnezeu să-I înălţaţi,
Pentru că El – cum e ştiut –
Mereu, minuni doar, a făcut,
Căci al Său braţ L-a ajutat.
2 Al nostru Domn Şi-a arătat
Nepreţuita-I mântuire.
Popoarele, de peste fire,
Cunosc dreptatea Domnului.
3 El – de credincioşia Lui
Şi bunătatea cea pe care
Faţă de Israel o are –
Şi-a amintit şi a făcut
Astfel încât a cunoscut
Pământul şi întreaga fire,
Nepreţuita-I mântuire.
4 Locuitorii care sânt
Pe faţa-ntregului pământ
Să strige, către Dumnezeu,
Cu bucurie, tot mereu!
Să chiuiţi şi să strigaţi
Şi laude să Îi cântaţi!
5 Cântaţi-I Domnului, din gură,
Iar cu a harfelor măsură,
Cântul să-l acompaniaţi!
6 Din corn şi trâmbiţă sunaţi –
Veseli – în faţa Domnului,
În faţa Împăratului!
7 Să urle marea, cât de tare,
Cu tot ceea ce în ea are!
Lumea să chiuie cu cei
Cari sunt locuitori ai ei,
8 Iar apele râurilor
Să bată din palmele lor,
În timp ce munţii au s-o ţie
În chiote de bucurie,
9 În faţa Domnului Cel Sfânt,
Cari judecă acest pământ!
Atuncea, cu nepărtinire,
Va judeca întreaga fire.
Va judeca, după dreptate,
Popoarele-n lume aflate.