1 Iată ce nume au avut
Cei cari, din Iuda, s-au născut:
Pereţ, Heţron, în primul val,
Carmi apoi, Hur şi Şobal.
2 Apoi, Reaia – acel care,
Părinte, pe Şobal, îl are –
Avu un fiu, numit Iahat,
Care, doi fii, a căpătat:
Pe Ahumai, primul născut,
Şi-apoi, pe Lahad, l-a avut.
Familia Ţoreatiţilor
S-a dovedit urmaşa lor.
3 Iată urmaşii cei pe care
Ai lui Etam, tată, îi are:
Primul fusese Izreel;
Işma şi Idbaş, după el
Veniră-apoi. Trei fii erau,
Care, o soră, mai aveau:
Haţeleponi au numit-o
Pe sora cari au dobândit-o.
4 Iată-l acum, pe Penuel:
Al lui Ghedor tată, e el
Şi al lui Ezer, negreşit,
Care, al doilea, a venit.
Huşa, apoi, este cel care,
Pe Ezer, drept părinte-l are.
Pe-aceşti urmaşi, Hur i-a avut.
Hur este cel dintâi născut
Al lui Efrata, acel care,
Pe Betleem, drept fiu, îl are.
5 Aşhur, al lui Tecoua tată,
Două neveste-avuse. Iată:
Helea, întâia se numea;
Naara, după ea, venea.
6 Feciori, Naara a avut:
Pe Ahuzam, întâi născut,
Care, de Hefer, e urmat,
De cel cari Temeni-i chemat
Şi de-Ahaştari, la sfârşit.
7 Helea, trei fii, a dobândit:
Ţeret şi cu Şohar şi-apoi,
Etan veni, după cei doi.
8 Coţ, pe Anub, l-a dobândit,
Pe Haţobebe şi-n sfârşit,
Pe cei cari ţin de Aharhel –
Al lui Harum fiu, este el.
9 Dintre toţi fraţii, negreşit,
Că mai cu vază s-a vădit
Că este Iaebeţ. Astfel,
Mama lui spuse, despre el:
„Căci cu durere, l-am născut”.
De-aceea, numele avut –
Deci Iaebeţ – se dovedeşte
Precum că „Trist” se tălmăceşte.
10 Cu Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are,
În urmă, Iaebeţ vorbise
Şi-n felu-acesta el Îi zise:
„De mă vei binecuvânta,
De mă-nsoţeşte mâna Ta,
Dacă hotarele-mi lărgeşti
Şi dacă ai să mă fereşti,
Mereu, de vreo nenorocire,
De suferinţă să n-am ştire…”
Iar Dumnezeu l-a ascultat
Şi tot ce I-a cerut i-a dat.
11 Chelub, fratele ce-l avuse
Şuha, în urmă, îl născuse
Şi pe Mechir, acela care,
Apoi, fiu, pe Eşton, îl are.
12 Eşton e cel care-a născut
Casa lui Rafa, la-nceput;
E Paseah cel ce-a urmat,
Techina, şirul, l-a-ncheiat,
El fiind tatăl cel pe care
Cetatea lui Nahaş îl are.
Aceşti bărbaţi s-au dovedit
Că de la Reca au ieşit.
13 Chenaz avut-a şi el fii:
Iată-i dar, pe ai săi copii.
Întâi venit-a Otniel;
Seraia fost-a după el.
Şi Otniel a căpătat
Un fiu, şi-anume, pe Hatat.
14 Meonotai e-acela care,
Pe Ofra, drept fecior, îl are.
Un fiu, Seraia-a zămislit,
Care, Ioab, a fost numit.
El este tatăl cel pe care
Valea de lucrători îl are.
Ai săi, cu toţii, negreşit,
Drept lucrători s-au dovedit.
15 Apoi Caleb – acela care,
Părinte, pe Iefune-l are –
Pe Iru-ntâi, l-a zămislit.
Ela, în urmă, a venit
Şi-apoi Naam. De-asemenea,
Urmară fiii ce-i avea
Ela şi cu Chenaz. Astfel,
16 Fiii lui Iehaleleel
Urmează-apoi: Zif, e chemat
Întâiul care s-a-ntrupat.
Zifa venise după el,
Tiraia şi Asareel.
17 Fiii lui Ezra sunt: Ieter,
Mered apoi şi cu Efer,
Iar ultimul ce s-a-ntrupat
E-acela care s-a chemat
Ialon. Nevasta ce-o avea,
Mered, a zămislit şi ea,
Pe Miriam şi încă doi:
Şamai şi cu Işbah apoi.
Işbah este acela care,
Pe Eştemoa, fiu, îl are.
18 Nevasta lui se dovedea
Că din Iudeea se trăgea.
Ea, pe Iered, l-a zămislit,
Din care, Ghedor a ieşit.
De Eber, el a fost urmat,
Din care Soco s-a-ntrupat,
Iar l-a sfârşit, Iecutiel;
Tatăl lui Zanoah e el.
Aceştia sunt fiii pe care
Fata lui Faraon îi are.
Precum se ştie, acea fată
Fusese Bitia chemată,
Şi-ajuns-a cu Mered să fie,
Care-a luat-o de soţie.
19 Nahu, drept soră, o avea
Pe-o soaţă a lui Hodia;
Tatăl lui Chehilagarmitul
Şi Eştemoa Macatitul.
20 Fiii Lui Simeon: Amnon,
Rina, Ben-Hanan şi Tilon.
Fiii lui Işei sunt: Zohet,
Iar la sfârşit e Ben-Zohet.
21 Şela este acela care,
Pe Iuda, drept părinte-l are.
Şi Şela, fii, a dobândit:
Er este-ntâiul zămislit,
Din care Leca s-a-ntrupat.
Laeda-i cel care-a urmat,
Din cari, Mareşa a ieşit,
Cu toţi cei care-au încropit
Familiile casei care
A dovedit îndemânare
În lucrul pânzei. Ei erau
Aceia care-alcătuiau
Casa lui Aşbea. La sfârşit,
22 Iochim, apoi, a mai ieşit
Şi oamenii cari se vădeau
Ai lui Cozeba că erau;
Ioas, apoi, s-a întrupat
Şi de Saraf, a fost urmat.
Ei sunt cei care au venit,
Peste Moab, de-au stăpânit
Şi Iaşubi-Lehem. Ştiut
E faptul că s-au petrecut
Aste lucrări, de mult, odată,
În vremea cea îndepărtată,
Căci toate-acestea, negreşit,
Drept lucruri vechi s-au dovedit.
23 Olari, oameni-acei erau
Şi în livezi şi lunci şedeau.
Ei locuiau lângă-mpărat,
Căci pentru el doar, au lucrat.
24 Iată-i pe fiii cei pe care,
În lume, Simeon îi are:
Întâiul este Nemuel;
Iamin urmează după el,
Iarib, Zerah, iar la sfârşit,
Saul e cel care-a venit.
25 Fiul lui Saul s-a chemat
Şalum, din care s-a-ntrupat
Mibsam, care l-a zămislit
Pe cel cari Mişma s-a numit.
26 Mişma avut-a fii şi el:
Întâiul este Hamuel;
Zacur şi cu Şimei urmară,
27 Iar din Şimei, se întrupară,
În lume, şaisprezece fii
Şi şase fiice. Mulţi copii,
Ai săi fraţi nu au mai avut.
În neamul lor, nu s-au născut
Atâţia fii, precum cei care,
Iuda, în neamul său, îi are.
28 Ei, la Beer-Şeba, locuiau
Pe la Haţar-Şual şedeau,
Şi la Molada; uni-au stat
29 La Bilha; s-au mai aşezat
Şi la Eţem şi la Tolad.
30 La Betuel, şi-au găsit vad,
La Horma şi Ţiclag; erau
31 Şi la Bet-Marcabot; şedeau
Şi la Haţar-Susim. Găsim
Pe mulţi, şi la Şaaraim.
De-asemenea, mulţi dintre ei
Erau aflaţi la Bet-Birei.
Aste cetăţi, toate, erau
Cele pe care le aveau
Familia lor, precum se ştie,
Până atunci când, la domnie,
David, în urmă, a venit.
32 La ele, s-au mai alipit
Şi satele cetăţilor,
Care erau în jurul lor.
Etamul, ei îl mai aveau,
Ain şi Rimon se-adăugau,
Tochenul şi Aşanul. Ele
Sunt cinci cetăţi. Satele-acele –
33 Cari împrejurul lor erau
Şi pân’ la Baal se întindeau –
De ele au aparţinut.
Iată ce spiţă au avut
Oamenii cari le-au locuit:
34 Din Meşobab, primi-au ieşit.
Unii erau ai lui Iamlec.
Alţii, drept ai lui Ioşa, trec,
Ioşa fiind acela care,
Pe-Amaţia, părinte-l are.
35 Unii ieşiţi sunt, din Ioel;
Alţii, din Iehu – din acel
Cari din Ioşibia pogoară
Şi din Seraia, bunăoară,
Iar la sfârşit, din Asiel.
36 Uni-s ieşiţi din Adiel,
Din Elionai, din Ieşohaia,
Din Iaacoba, din Asaia.
Sunt, din Iesimiel, ieşiţi
Alţii, iar unii sunt veniţi
De la Benaia. Mulţi vădeau
37 Că de la Ziza se trăgeau.
Ziza este acela, iată,
Cari pe Şifei, îl are tată,
Pe-Alon, precum şi pe Iedaia,
Pe Şimri şi-apoi pe Şemaia.
38 Aceştia, care-au fost numiţi,
Erau cu toţii dovediţi
Drept domni, peste familia lor.
Apoi, casele tuturor,
Mereu, în număr, au crescut
Şi mulţi urmaşi ele-au avut.
39 Către Ghedor, ei s-au pornit
Şi mers-au către răsărit,
Cătând pe vale, în Ghedor,
Păşune, pentru turma lor.
40 Bune şi grase s-au vădit
Păşunile ce le-au găsit,
Iar ţara era liniştită,
Fiind, de pace, stăpânită,
Pentru că cei ce-o locuiau,
Din ramura lui Ham erau.
41 Oameni-aceştia, pomeniţi
Cu toţi pe nume, sunt veniţi
Pe vremea-n care Ezechia
Avea în Iuda-mpărăţia.
Ei, mai întâi, au sfărâmat
Corturile celor ce au stat
În ţară. Fost-a nimicit
Întreg poporul Maonit,
Care acolo s-a aflat.
În urmă, ei s-au aşezat
În locul lor, căci au găsit
Păşuni, aşa cum şi-au dorit.
42 Apoi, din fiii cei pe care,
În lume, Simeon îi are,
Cinci sute, spre Seir, plecară
Şi-n munte, ei se aşezară.
În fruntea lor, erau: Nearia,
Pelatia şi cu Refaia,
Şi Uziel. Toţi aceşti fii
Au fost ai lui Işei copii.
43 În drumul lor, au întâlnit
Oameni de neam Amalecit,
Pe care-apoi i-au alungat
Şi-n locul lor s-au aşezat,
Iar până astăzi se vădesc
Că tot acolo locuiesc.