1 Iată-i pe fiii cei pe care
Ruben, urmaşi, în lume-i are.
Întâi născut se află el,
La al său tată, Israel.
El e cel care a spurcat,
De mult, al tatălui său pat,
Şi-n felu-acesta şi-a pierdut
Dreptul de cel dintâi născut.
Dreptul acest i s-a luat
Fiind apoi, în urmă, dat
Feciorilor lui Iosif, care,
Pe Israel, tată, îl are.
Dar Iosif nu a fost trecut,
În neam, drept cel dintâi născut.
2 Iuda, puternic – negreşit –
Printre-ai săi fraţi, s-a dovedit.
Din el, în vremea ce-a urmat,
Un domnitor s-a întrupat.
Iosif e cel ce a avut
Dreptul de cel dintâi născut.
3 Fiii lui Ruben, cel pe care,
Israel, prim născut, îl are:
Enoh cu Palu, şi-au venit
Heţron şi Carmi, la sfârşit.
4 Iată-i pe fiii lui Ioel:
Şemaia, Gog, iar după el,
Şimei venit-a, de îndat’,
5 Pe care Mica l-a urmat;
Apoi, Reaia a venit,
Baal, Beera la sfârşit.
6 De Tilga-Pilneser, aflat
Peste Asiria-mpărat,
Beera fost-a înrobit.
Beera-i cel care-a domnit,
În neamul Rubeniţilor,
Peste familiile lor.
7 Iată-i pe fraţii cei pe care
Beera, pe pământ, îi are,
Cum scrise-au fost numele lor
În spiţele neamurilor:
Primul este chemat Ieiel,
Iar Zaharia-i după el.
8 Bela, apoi, acela care,
Părinte, pe Azaz, îl are,
Pe Şema şi-apoi, după el,
Tată, îl are, pe Ioel;
La Aroer, el locuia
Şi pân’ la Nebo se-ntindea,
Încât ajunse, aşadar,
La Bal-Meon, al său hotar.
9 În partea de la răsărit,
Ţinutu-n care-a locuit,
De la pustie se-ntindea
Şi Eufratu-l atingea.
În ţara Galaadului,
Multe erau turmele lui.
10 Pe vremea-n care, împărat,
Saul era, ei au purtat
Război cu-n neam Hagarenit,
Pe care-n urmă l-au zdrobit.
Ale lui corturi le-au luat
Şi-n ele-apoi, s-au aşezat.
În acest fel, au locuit
În Galaad, la răsărit.
11 Fiii lui Gad, pe-atunci, erau
În faţa lor, căci locuiau
De la Basan chiar începând,
Până la Salca ajungând.
12 Ioel e cel dintâi născut;
Şafam, al doilea-a apărut,
Cu Iaenai şi cu Şafat,
Cari, în Basan, s-au întrupat.
13 Iată-i acum, pe fraţii lor,
Cu casele părinţilor:
Întâiul este Micael,
Iar Meşulam e după el;
Şeba şi cu Iorai urmează,
Cu Iaecan şi se-ntrupează
Zia, iar după el venea
Eber care-i al şaptelea.
14 Iată-i pe fiii cei pe care,
Abihail în lume-i are:
Fiu al lui Huri, se vădeşte,
Lui Iaroah apoi, fireşte,
Lui Galaad şi Micael,
Lui Ieşişai apoi; la fel,
Şi al lui Buz, într-un sfârşit.
15 Ahi fusese zămislit
Apoi, de către Abdiel;
Fiu al lui Guni este el
Şi căpetenia pe care
Casa neamului său o are.
16 La Galaad, el a şezut,
În al Basanului ţinut
Şi în cetăţile pe care
Acesta-n jurul lui le are.
Chiar şi-n jurul Saronului,
Erau ţinuturile lui.
17 În cartea spiţelor de neam,
Trecuţi au fost toţi, când Iotam,
În Iuda, a împărăţit,
Iar în Israel a domnit
Ieroboam, ca împărat.
18 Gadiţii, cari s-au întrupat
Din Ruben, lângă cari se trase
Şi jumătate din Manase,
Oameni viteji – mulţi – au avut,
Care-au purtat săbii şi scut.
Aceştia, arcuri, mânuiau,
Iar la război, deprinşi, erau.
Sunt patruzeci şi patru mii
Şi şapte sute şaizeci fii,
Din rândul lor, cari s-au vădit
Că-s buni de oaste, negreşit.
19 Ei, cu Hagareniţi-apoi,
Purtară-n urmă, un război,
Cu Nafiş, Nodab şi Ietur.
20 Primit-au ajutor din jur,
Bătându-i pe Hagareniţi
Şi pe cei care însoţiţi
Erau cu ei. Au câştigat,
Doar pentru că ei au strigat
La Dumnezeu, în plin război,
Iar El i-a ajutat apoi.
I-a sprijinit, căci a văzut
Precum că-n El s-au încrezut.
21 După război, turme-au luat,
Cămile – cari s-au ridicat,
În număr, la cincizeci de mii.
De două sute cincizeci mii,
Fusese numărul de oi;
Măgarii, două mii apoi;
Robii, în număr, se vădeau
Cum că o sută mii erau.
22 Mulţi morţi, atuncea, au căzut,
Pentru că lupta – s-a văzut –
Că de la Dumnezeu venise.
După ce lupta se sfârşise,
În locul lor s-au aşezat
Şi-apoi acolo, ei au stat
Până la vremea când, se ştie,
Că au fost duşi, toţi, în robie.
23 O jumătate dintre case,
Din seminţia lui Manase,
De la Basan se întindea
Şi-n felu-acesta locuia
Ţinutul, pân’ la Bal-Hermon,
Pân’ la Seir şi la Hermon.
În număr, mulţi, se dovedeau,
24 Iar căpetenii, îi aveau
Pe Efer, Işei, Eliel,
Hovadia şi Azriel,
Şi Ieremia, negreşit,
Şi Iahdiel, într-un sfârşit.
Aceştia, toţi, vestiţi erau
Şi vitejie arătau.
În casele părinţilor,
Ei erau căpitanii lor.
25 Dar faţă de Acel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are,
Cu toţii au păcătuit,
Pentru că ei s-au alipit
De idolii popoarelor
Cari fost-au înaintea lor
În ţară şi care-au pierit
Când Dumnezeu le-a nimicit.
26 Atuncea, Domnul Cel pe care
Poporul Israel Îl are,
Duhul lui Pul, l-a aţâţat,
Şi pe acela întrupat
În Tilgat-Pilneser, cel care
Era-n Asiria mai mare.
Iar Tilgat-Pilneser, apoi,
Cu ei, purtat-a un război,
Luându-i robi pe Rubeniţi,
De-asemenea şi pe Gadiţi
Şi jumătate dintre case
Din seminţia lui Manase.
Pe unii, la Halah, i-a dus;
Pe alţii, în Habor, i-a pus;
Uni-au ajuns robi ca să fie,
În Hara. Alţi, în robie,
La apele Gozanului –
Din ordinu-mpăratului –
Au fost aduşi. Ei au rămas
Acolo, până-n acest ceas.