1 Întreg poporul Israel
Înscris a fost, în acest fel,
În cartea împăraţilor
Care-au domnit peste popor.
Iuda a trebuit să fie,
În Babilon, dus, în robie,
Pentru fărădelegea lui
Făcută-n faţa Domnului.
2 Primii din cei care veniră
Pe-al lor pământ şi-l locuiră,
Preoţi sunt şi Israeliţi,
Leviţi, precum şi Netiniţi.
3 Chiar la Ierusalim şedeau
Cei cari, din Iuda, pogorau,
Cari din Manase-n lume vin,
Din Efraim şi Beniamin.
4 Iată-i pe fiii cei pe care,
Pereţ, fiul lui Iuda-i are:
Utai e-acela care, iată,
Pe Amihud, îl are tată;
Pe Omri-n neam îl mai avea,
Imri şi Bani-asemenea.
5 Iată-i pe cei care-s veniţi,
Din ramura de Şiloniţi:
Asaia e primul născut,
Cu fiii pe cari i-a avut.
6 De-ai lui Zerah fii: Ieuel
Şi ai săi fraţi, de după el.
Aceştia toţi, în număr deci,
Sunt şase sute nouăzeci.
7 Dintre aceia care vin
Din ramura lui Beniamin,
Saul a fost – acela care,
Pe Meşulam, părinte-l are,
Apoi şi pe Hodavia
Şi-Asenua, de-asemenea;
8 Apoi, Ibneia, la rând, fuse:
Pe Ieroham, tată-l avuse;
Ela urma, acela care,
Pe Uzi, drept părinte-l are
Şi-apoi, de-asemeni, totodată,
Pe Micri îl mai are, tată.
În urmă-i, Meşulam venea,
Feciorul lui Şefatia,
Precum şi al lui Reuel
Şi al lui Ibnie, la fel.
9 La ei, au fost adăugaţi,
De-asemenea, toţi ai lor fraţi.
Numărul lor se ridicase
La nouă sute cincizeci’şase.
Oameni-aceştia sunt cei cari
S-au arătat a fi mai mari,
Peste familiile lor,
În casele părinţilor.
10 Din preoţi, primul ce-a venit,
Iedaeia, a fost numit.
Iehoriab s-a arătat,
Cari, de Iachin, a fost urmat.
11 Apoi, venea Azaria
Cari fiu îi e lui Hilchia,
Iar după spiţa sa de neam
Mai îi e fiu lui Meşulam;
Şi pe Ţadoc, tată-l avea,
Pe Meraiot de-asemenea,
Şi pe-Ahitub. El e cel care
Fusese-ales drept cel mai mare,
Pus peste Casa Domnului.
12 Adaia e, în urma lui:
Pe Ieroham, tată-l avea,
Paşhur şi-apoi pe Malchia.
Urmează Maesai, iar el,
Fecior, îi e, lui Adiel;
Şi pe Iahzera, îl avea
Tată şi-apoi – de-asemenea –
Pe Meşulam, Meşilemit
Şi pe Imer. Au mai venit
13 Şi fraţii lor. Ei se vădeau
Viteji. În număr, ajungeau
A fi o mie de copii
Şi şapte sute şaizeci fii.
Ei toţi au fost aceia cari,
În neamul lor, erau mai mari,
Peste familiile lor,
În casele părinţilor.
La Casa Domnului slujeau,
Căci astă slujbă o aveau.
14 Dintre Leviţi, cel ce-a venit
Întâi, Şemaia s-a numit.
El, pe Haşub, îl are tată,
Pe Azricam şi totodată,
Îl are pe Haşabia
Şi pe Merari-asemenea.
15 După el, vine Bacbacar;
Hereş urmează aşadar,
Galal şi cu Matania
Cel cari, părinte, îl avea
Pe Mica, Zicri totodată,
Şi pe Asaf îl are tată.
16 Apoi, Obadia, cel care,
Părinte, pe Şemaia-l are;
Şi pe Galal îl mai avea,
Cu Iedutan de-asemenea.
E Berechia-apoi, cel care
Pe Asa, drept părinte-l are
Şi pe Elcana. Neamul lor,
Pe-ale Netofatiţilor
Pământuri s-a statornicit.
17 Şalum, apoi, a mai venit,
Acub, Talmon cere-i urmat
De Ahiram. S-au adunat
Cu ei, atunci, şi fraţii lor.
Conducătorul tuturor,
Era Şalum. Ei se vădeau
Precum că uşieri erau
18 Şi până astăzi ei au stat
La uşile de la-mpărat,
În partea de la răsărit.
Aceştia-s cei care-au slujit,
Ca uşieri, iar neamul lor
Este cel al Leviţilor.
19 Şalum apoi – acela care,
Pe Core, drept părinte-l are,
Pe Ebiasaf şi totodată
Pe Core îl mai are tată –
Cu fraţii săi şi toţi ai lor,
Fac spiţa Coreiţilor,
Cu slujbă-n faţa cortului,
Drept păzitori ai pragului.
Ai lor părinţi se dovedeau
A fi acei care păzeau
Intrarea taberei pe care,
Domnul lui Israel o are.
20 Fineas fusese, bunăoară,
Acela cari, odinioară,
Era conducătorul lor.
Lui Eleazar, i-a fost fecior;
Tot timpul cât a vieţuit,
De Domnul, fost-a însoţit.
21 Apoi urmează Zaharia,
Feciorul lui Meşelemia.
La cortul întâlnirii, el
Fusese uşier. Astfel,
22 Întregul lor număr nu trece
De două sute doisprezece.
Ei, uşieri, se dovedeau –
Ai pragurilor – şi erau,
În spiţele neamului lor,
Scrişi, fiecare. Tuturor,
Le erau numele trecute,
Doar după locurile-avute
În satele în care-au stat.
David, cari fost-a împărat –
Şi văzătorul Samuel –
Au adunat poporu-acel
Şi-n slujba lor, l-au aşezat.
În felu-acesta, el a stat
23 La uşa Casei Domnului,
Precum şi-a casei cortului.
24 Cei care uşieri erau,
În patru vânturi se-aşezau:
Unii au stat la răsărit;
Alţii, apoi, la asfinţit;
În miazănoapte mai şedeau,
Iar alţi-n miazăzi slujeau.
25 Ai lor fraţi – cari au locuit
În satele ce le-au primit –
Din timp, în timp, la ei veneau
Şi şapte zile rămâneau.
26 Cei patru căpitani pe care
Ceata de uşieri îi are,
Leviţi au fost şi ne-ncetat,
În slujbă, doar ei s-au aflat,
Căci ei – de-asemeni – mai erau
Aceia care privegheau
Odăile din Casa Lui
Şi visteria Domnului.
27 În jurul Casei, ei stăteau –
Noapte, de noapte – şi-o păzeau,
Iar dimineaţa, uşa ei,
O deschideau oameni-acei.
28 Unii Leviţi în grijă-aveau
Uneltele ce foloseau
La slujbă. Astfel, la intrare
Şi la ieşire, fiecare
La numărau, necontenit.
29 Alţii, în grijă, au primit
Toate uneltele pe care
Sfântul locaş, în el, le are.
Floarea făinii o aveau
În grijă şi mai privegheau
Vinul, tămâia – cea pe care,
Casa lui Dumnezeu o are –
Miresmele ce le avea
Şi untdelemnu-asemenea.
30 Fiii preoţilor erau
Aceia care pregăteau
Tămâia cea mirositoare.
31 Matitia – acela care
Era Levit, întâi născut
Al lui Şalum – grijă-a avut
De turtele ce să vădeau
Coapte-n tigaie că erau.
Astfel, Matitia – Levitul –
E-al lui Şalum fiu, Coreitul.
32 Apoi, unii – dintre-ai lor fraţi –
Fuseseră însărcinaţi
Cu pâinea ce era adusă,
Pâine ce trebuit-a pusă
În faţa Domnului. Deci ei –
Adică oamenii acei –
Erau din neamul lui Chehat
Şi făceau pâinea de Sabat.
33 Aceştia sunt aceia cari,
Peste Leviţi, erau mai mari,
Capi ai familiilor lor,
În ceata cântăreţilor
Cari, în odăi doar, locuiau,
Iar alte slujbe nu aveau,
Căci zi şi noapte-au împlinit
Lucrul care le-a fost menit.
34 Aceştia-s capii cei pe care
Familia de Leviţi îi are.
Doar la Ierusalim au stat
Oameni-aceştia, ne-ncetat.
35 Tatăl lui Gabaon şedea
La Gabaon şi o avea
Soaţă, pe Maca. Ieiel
E numele ce-l avea el.
36 Abdon era primul născut.
Ţur, Chis, Baal au apărut,
În urma lui. Ner s-a-ntrupat,
Cari, de Nadab, a fost urmat.
37 Ghedor şi Ahio urmează;
Şi Zaharia se-ntrupează,
Iar după el, cel ce-a venit,
Miclot, drept nume, a primit.
38 Miclot, pe Şimea, l-a născut.
Ei, locuinţă, au avut
Chiar la Ierusalim. Şedeau,
Cu ai lor fraţi, de locuiau.
39 Ner este cel ce l-a născut
Pe Chis. Acesta l-a avut
Pe Saul, cari l-a zămislit
Pe Ionatan; l-a mai primit,
Pe Malchi-Şua; l-a născut
Pe cel cari, nume, a avut
Aminadab, iar la sfârşit
Pe Eşbaal l-a dobândit.
40 Şi Ionatan a căpătat
Un fiu: Merib-Baal chemat,
Din cari, în urmă, a ieşit
Cel care, Mica, s-a numit.
41 Feciori, şi Mica a avut:
Piton e-ntâiul său născut;
Melec, apoi, se întrupează,
Iar Tahrea, după el, urmează.
42 Ahaz, un fiu, a dobândit,
Care, Iaera, s-a numit;
Din el, ieşit-a Alemet,
Zimri, precum şi Azmavet.
Zimri, pe Moţa, l-a avut.
43 Moţa, pe Binea, l-a născut.
Binea, un fiu, a căpătat,
Pe cari, Refaia, l-a chemat.
Eleasa e acela care,
Părinte, pe Refaia-l are.
Eleasa a avut, şi el,
Un fiu, cari se numea Aţel.
44 Iată-i acum, pe cei pe care,
Urmaşi, Aţel, în lume-i are:
E Azricam, primul venit;
Al doilea, Bocru, s-a numit;
Al treilea este Ismael,
Şeraia vine după el,
Obadia, iar la sfârşit,
Cel cari, Hanan, a fost numit.
Un şir făcut-au ăşti copii,
Cari cuprinsese şase fii.
Ei sunt acei pe cari Aţel,
Urmaşi, îi are, după el.