1 Neamul de Filisteni, apoi,
A început un nou război,
Cu Israelul. L-au bătut,
Şi-apoi, să fugă l-au făcut.
Şi mulţi bărbaţi, din Israel,
Pieriră în războiu-acel,
Pe-un munte-n care au fugit
Şi cari, Ghilboua, s-a numit.
2 Mulţi Filisteni l-au căutat –
Ca să îl prindă – pe-mpărat.
Pe Saul, ei l-au urmărit
Şi-ntâi, pe-ai săi fii, i-au lovit.
Pe Ionatan, ei l-au tăiat,
Fiind de-Aminadab urmat,
Şi Malchi-Şua. La sfârşit,
3 Arcaşii lor au reuşit,
Pe Saul, să-l rănească rău.
4 Saul a zis omului său,
Cel care armele-i ducea:
„Scoate, îndată, sabia
Şi-omoară-mă! Fă cum am zis,
Căci nu vreau ca să fiu ucis
De-ai mei vrăjmaşi – aici aflaţi –
Cari împrejur nu sunt tăiaţi!
Nu vreau să vină orişicine,
Ca să îşi bată joc, de mine!”
Cel care armele-i ducea,
N-a vrut să scoată sabia,
Pentru că omul s-a temut.
Saul, atunci când a văzut
Că nu-l ascultă, a luat
Sabia şi s-a aruncat
Îndată-n ea, şi a murit.
5 Omul care l-a însoţit,
Văzându-l mort, şi-a scos şi el
Sabia, şi-a făcut la fel:
În sabie s-a aruncat
Şi a murit şi el, de-ndat’.
6 În felu-acesta a murit
Saul, cel ce l-a însoţit,
Fiii pe care îi născuse,
Şi toată casa ce-o avuse.
7 Israeliţii cari erau
Dincolo-n vale – ori şedeau
Peste Iordan – când au văzut
Tot ceea ce s-a petrecut,
În mare grabă au fugit.
Văzând că Saul a murit,
Iar cei trei fii ce îi avea
Pierit-au de asemenea,
Cetăţile şi le-au lăsat
Şi-nspăimântaţi au alergat
Să-şi scape viaţa, să-şi găsească
Un loc, să se adăpostească;
Iar Filistenii au venit
Şi-n locul lor, au locuit.
8 A doua zi, oastea pe care
Neamul de Filisteni o are,
S-a dus, pe morţi, să-i jefuiască
Şi straiele să le răpească.
Sus, pe Ghilboua, l-au găsit
Pe Saul care a murit
Alături de cei trei feciori,
Precum şi de-ai săi slujitori.
9 Capul lui Saul, l-au tăiat
Şi armele i le-au luat.
În ţara lor, ei au vestit
Precum că Saul a murit.
Soli, au trimis, preoţilor
Din casele idolilor,
Şi-n felu-acesta – de îndat’ –
Întreg poporul a aflat.
10 Ei au luat – de-asemenea –
Armele care le avea
Saul la el, şi le-au adus
În ţara lor, unde le-au pus
În casa idolului lor,
În văzu-ntregului popor.
Capul lui Saul, l-au luat
Şi-n templu, ei l-au atârnat,
În templul pe cari l-au zidit,
Pentru a fi, Dagon, cinstit.
11 Locuitorii cei pe care
Iabes în Galaad îi are,
Aflară de la Filisteni
Ce au făcut ai lor oşteni –
Cu Saul – şi s-au întristat.
12 Cei mai viteji s-au ridicat,
Grabnic; la Filisteni s-au dus,
De unde-n Iabes, au adus
Apoi, trupu-mpăratului
Precum şi-ale fiilor lui.
Oasele lor, ei le-au luat
Şi în pământ la-au aşezat,
La Iabes, sub stejarul care
Le-acoperă cu umbra-i mare.
După ce toate le-au sfârşit,
O săptămână au postit.
13 Saul fusese vinovat,
Pentru că el n-a ascultat
De Domnul şi nu a păzit
Ceea ce i s-a poruncit.
Astfel, în ceea ce-a făcut
El, sfatul, nu I l-a cerut
Lui Dumnezeu, ci i-a cătat
Pe cei cari morţii au chemat
Şi-ale lor sfaturi le-a primit.
Din astă pricină-a murit.
14 N-a căutat ca tot mereu,
Să-I ceară sfat, lui Dumnezeu.
De-aeea, Domnul l-a urât
Şin urmă l-a şi omorât.
Împărăţia, i-a luat-o
Şi-apoi, lui David, El i-a dat-o.
David este acela care,
Părinte, pe Isai, îl are.