1 De aceea, lăsând începuturile cuvântului despre Christos, să ne ridicăm spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte, despre credinţa în Dumnezeu,
2 Despre învăţătura botezului, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.
3 Şi aceasta vom face-o, cu voia lui Dumnezeu.
4 Căci este cu neputinţă, – pentru cei ce s’au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s’au făcut Duhului Sfânt,
5 Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, –
6 Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc iarăşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-l fac de batjocură.
7 Ţarina, când soarbe ploaia ce pogoară adeseori asupra ei, şi rodeşte iarba, folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi pălămidă se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape, iar la urmă focul o aşteaptă.
9 Ci despre voi, iubiţilor, măcar că vorbim astfel, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi aducătoare de mântuire.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru numele lui, slujind altădată şi slujind şi astăzi sfinţilor.
11 Dorim, dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă, spre adeverirea nădejdii, până la sfârşit,
12 Ca să nu fiţi târzielnici, ci următori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, s’au făcut moştenitori făgăduinţelor.
13 Ci Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţă, de vreme ce n’avea pe cine să jure, mai mare ca Dumnezeu, s’a jurat pe sine însuşi,
14 Zicând: Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi.
15 Şi aşa, având Avraam îndelungă răbdare, a dobândit făgăduinţa.
16 Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare şi jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul oricărei neînţelegeri.
17 În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărîrii lui, a pus la mijloc jurământul:
18 Ca prin două fapte nestrămutate – făgăduinţa şi jurământul – în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte.
19 Nădejdea aceasta este pentru noi ca o anghiră a sufletului, neclintită şi tare, pătrunzând până dincolo de catapeteasmă,
20 Unde Iisus intrat-a pentru noi, ca înainte mergător, fiind făcut, după rânduiala lui Melchisedec, arhiereu în veac.