17
1 În munţii Efraim trăia un om pe care-l chema Miheia.
2 Şi el a zis către mamă-sa: «Cei o mie şi o sută de sicli de argint, care ţi-au fost luaţi şi pentru care tu ai rostit blesteme şi le-ai rostit chiar în urechile mele: iată aceşti bani sunt la mine, eu i-am luat!» Atunci mama lui a zis: «Binecuvântat fie fiul meu de Domnul!»
3 Şi el a dat înapoi cei o mie şi o sută de sicli de argint, mamei sale. Iar mama lui a zis: «Cu adevărat am afierosit acest argint din mâna mea Domnului, pentru fiul meu, ca să facă din el un idol îmbrăcat cu argint; aşa dar tot ţie ţi-l dau!»
4 Şi el a dat înapoi mamei sale siclii de argint şi mama sa a luat două sute de sicli de argint şi i-a dat argintarului şi a făcut din ei un idol îmbrăcat cu argint, care a fost aşezat în casa lui Miheia.
5 Apoi Miheia şi-a făcut un templu, a înfiripat un efod şi terafimi şi a pus pe unul dintre feciorii săi ca să-i fie preot.
6 Iar în zilele acelea nu era rege în Israil şi fiecare făcea ceea ce găsea în mintea sa că este cu cale.
7 Acum, era un om tânăr levit din Betleemul lui Iuda şi din neamul lui Iuda, pripăşit în părţile acelea.
8 Ci el plecase din Betleemul lui Iuda, ca să se aciueze oriunde va găsi şi, tot umblând pe drumuri, a ajuns în munţii Efraim, la casa lui Miheia.
9 Şi l-a întrebat Miheia: «De unde vii?» Răspuns-a el: «Sunt levit din Betleemul lui Iuda şi caut să mă aciuez oriunde voi găsi!»
10 Atunci Miheia l-a îmbiat: «Rămâi la mine şi fii părintele şi preotul meu şi-ţi voi da zece sicli de argint pe an şi un rând de veşminte şi cele de trai». Şi el a stăruit pe lângă levit,
11 Şi levitul s’a hotărît să rămână la acest om şi a fost pentru el ca unul din feciorii lui.
12 Şi Miheia sfinţi pe levit preot şi tânărul fu preot şi rămase în casa lui Miheia.
13 Şi a grăit Miheia: «Acum ştiu că Domnul se va arăta bun cu mine, căci am pe lângă mine un levit preot!»