1 Şi de acolo Samson s’a dus la Gaza şi a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea.
2 Şi ea a spus locuitorilor din Gaza: «Samson a venit aici!» Iară ei l-au înconjurat de toate părţile şi s’au aţinut toată noaptea aceea la poarta cetăţii şi au stat liniştiţi toată noaptea, zicând în gândul lor: «Când s’o lumina de ziuă, să-l omorîm!»
3 Însă Samson a dormit până la miezul nopţii, iar la miezul nopţii s’a sculat şi a înhăţat cele două canaturi ale porţii cetăţii, împreună cu amândoi stâlpii lor şi, scoţându-le cu zăvor cu tot, le-a pus pe umăr şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului şi le-a lăsat acolo.
4 Iar după acestea, Samson s’a îndrăgostit de o femeie din valea Sorec, pe care o chema Dalila.
5 Atunci căpeteniile Filistenilor au venit la ea şi i-au zis: «Înduplecă-l şi află în ce stă puterea lui cea mare şi în ce chip am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l domolim, şi noi îţi vom da fiecare câte o mie şi o sută de sicli de argint!»
6 Atunci Dalila a grăit către Samson: «Spune-mi, te rog, în ce stă puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să te domoleşti?»
7 Şi Samson i-a răspuns: «Dacă m’ar lega cu şapte coarde crude şi încă neuscate, aş pierde puterea şi aş ajunge ca orişicare om!»
8 Atunci căpeteniile Filistenilor i-au adus şapte coarde proaspete şi încă neuscate şi ea l-a legat cu ele.
9 Şi duşmanii care îl pândeau şedeau la ea într’o odaie. Atunci ea i-a strigat «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Dar el rupse coardele, cum se rupe o sfoară de câlţi, când dă de para focului. Astfel puterea lui rămase necunoscută.
10 Zis-a Dalila lui Samson: «Iată tu m’ai amăgit şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi, te rog, acum, cu ce ar trebui să te lege?»
11 Răspunsu-i-a Samson: «Dacă m’ar lega cu funii noi, care n’au slujit încă la nimic, aş ajunge fără putere şi m’aş face ca orice om».
12 Atunci Dalila a luat funii noi şi l-a legat cu ele şi i-a strigat: «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Iar duşmanii stăteau la pândă într’o odaie. Dar el le-a rupt de pe braţele sale ca pe o aţă.
13 Zis-a iar Dalila lui Samson: «Până acum m’ai amăgit şi mi-ai spus minciuni; spune-mi, te rog, cu ce ar trebui să te lege?» Răspuns-a el: «Dacă ai ţese în pânza ta cele şapte şuviţe din capul meu şi le-ai bate cu vătalele, aş pierde puterea mea şi aş ajunge ca orice om». Şi ea l-a adormit şi a ţesut cele şapte şuviţe din capul lui în pânza ei,
14 Şi le-a bătut cu vătalele şi pe urmă i-a strigat: «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Ci el s’a deşteptat din somnul lui şi a smuls şi războiul şi ţesătura. Iar puterea lui a rămas necunoscută.
15 Atunci i-a zis Dalila: «Cum zici tu: «Eu te iubesc», când inima ta nu este a mea? Iată că de trei ori până acum m’ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare!»
16 Deci ea hărţuindu-l cu vorbele ei în toate zilele şi chinuindu-l, sufletul lui s’a amărît de moarte,
17 Şi-i deschise toată inima lui şi-i spuse: «Briciul n’a trecut peste capul meu, fiindcă eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; dacă mi-ar rade cineva părul capului, atunci puterea mea s’ar duce de la mine şi aş slăbi şi aş ajunge ca orişicare om!»
18 Deci văzând Dalila că el i-a dezvăluit toată inima lui, a trimis şi a chemat pe voevozii Filistenilor, spunându-le: «De data aceasta veniţi încoace, căci mi-a destăinuit toată inima lui!» Şi au venit la ea voevozii Filistenilor şi i-au adus, în mâinile lor, siclii de argint.
19 Apoi ea a adormit pe Samson pe genunchii ei şi a chemat pe un om care a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson. Şi Samson prinse a slăbi şi puterea lui îl părăsi.
20 Atunci a strigat Dalila: «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Şi el s’a deşteptat din somnul lui şi s’a gândit: «Voi scăpa din capcană şi de astădată şi mă voi libera!» Dar el nu ştia că Domnul îl părăsise.
21 Deci Filistenii au pus mâna pe el şi i-au scos ochii şi l-au pogorît la Gaza şi l-au ferecat în lanţuri de aramă. Şi el acum învârtea la o râşniţă în închisoare.
22 Însă părul capului său, după ce fusese ras, a început să crească.
23 Şi odată voevozii Filistenilor s’au strâns să aducă o jertfă uriaşă lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească, de vreme ce ei ziceau: «Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, duşmanul nostru!»
24 Şi poporul când văzu pe Samson, începu să laude pe dumnezeul lor şi să strige: «Dat-a dumnezeul nostru în mâinile noastre pe duşmanul nostru şi pe pustiitorul ţinutului nostru şi pe ucigaşul multora dintre noi!»
25 Şi pe când petreceau ei, au început să strige: «Chemaţi pe Samson să joace». Şi au adus pe Samson din închisoare şi el a jucat înaintea lor şi pe urmă l-au pus să stea între pilaştrii templului.
26 Atunci Samson a grăit către băiatul care-l ducea de mână: «Du-mă aproape ca să pipăi pilaştrii pe care e clădit templul, că vreau să mă razim de ei!»
27 Şi templul era plin de bărbaţi şi de femei; erau acolo toţi fruntaşii Filistenilor, iar pe acoperiş ca la trei mii de suflete, bărbaţi şi femei, care stăteau şi se uitau la jocul lui Samson.
28 Şi Samson a chemat pe Domnul şi a zis: «Stăpâne, Doamne, adu-ţi aminte de mine şi dă-mi putere, numai de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun împotriva Filistenilor, măcar pentru unul din cei doi ochi ai mei!»
29 Şi Samson apucă pilaştrii cei doi, de la mijloc, pe care era clădit templul şi s’a proptit în ei, de unul cu mâna dreaptă şi de altul cu mâna stângă,
30 Şi a strigat Samson: «Piară viaţa mea o dată cu Filistenii!» Şi cu toată puterea a dat brânci stâlpilor şi templul s’a prăbuşit peste voevozi şi peste tot norodul care se afla acolo, aşa încât morţii pe care i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care i-a ucis pe când era în viaţă.
31 Şi fraţii lui Samson şi toată familia sa s’au coborît şi l-au luat şi l-au dus de l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoe. Şi el a fost judecător peste Israil timp de douăzeci de ani.