1 Într’o zi de Sâmbătă, intrând Iisus în casa unuia dintre fruntaşii Fariseilor, ca să ospăteze, ei erau acolo cu ochii aţintiţi asupra lui.
2 Şi iată i se înfăţişează un om care era bolnav de idropică;
3 Atunci Iisus, luând cuvântul, a vorbit către învăţătorii legii şi către Farisei, zicându-le: Cuvine-se a vindeca în zi de Sâmbătă, ori nu? Ei însă au tăcut.
4 Dar el, apucând pe bolnav, l-a tămăduit şi i-a dat drumul.
5 Şi iarăşi vorbind către ei a zis: Care dintre voi, de-i va cădea în fântână feciorul sau boul, nu-l va scoate degrabă, în ziua Sâmbetei?
6 Şi n’au putut la aceasta să-i dea nici un răspuns.
7 Apoi, luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus oaspeţilor o pildă, zicându-le:
8 Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în fruntea mesei, ca nu cumva vre-unul mai de cinste ca tine să se afle poftit şi el de gazdă,
9 Şi venind cel ce te-a chemat pe tine şi pe el, să-ţi zică: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să cuprinzi locul cel mai de pe urmă.
10 Ci când eşti poftit, du-te şi te aşează în cel din urmă loc, aşa încât, când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, urcă-te mai sus. Atunci vei avea cinste în faţa tuturor mesenilor ce simt cu tine.
11 Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
12 Zis-a şi celui ce l-a poftit: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici megiaşi cu stare, ca nu cumva şi ei să te poftească, la rândul lor, şi să-ţi iei împrumuta.
13 Ci când faci un ospăţ, cheamă săraci, betegi, ologi, orbi.
14 Şi fericit vei fi că n’au să-ţi răsplătească. Ci răsplătit vei fi întru învierea drepţilor.
15 Unul dintre cei ce şedeau cu el la masă, auzind acestea i-a grăit: Fericit este cel ce ospătează întru împărăţia lui Dumnezeu!
16 Atunci el i-a răspuns: Un om a făcut cină mare şi a poftit pe mulţi;
17 Şi a trimis, la ceasul cinei, pe robul său ca să spună celor poftiţi: Veniţi că totul acum e gata.
18 Dar toţi, laolaltă, au început să-şi ceară iertăciune. Cel dintâi a zis: Am cumpărat un ogor şi trebue să mă duc să-l văd; mă rog ţie, iartă-mă.
19 Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc; mă rog ţie, iartă-mă.
20 Al treilea a zis: Mi-am luat femeie şi pentru aceea nu pot veni.
21 Şi a venit robul şi a spus domnului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei, a rostit către rob: Ieşi degrabă pe străzile şi uliţele cetăţii şi adu aici săraci şi betegi şi orbi şi ologi.
22 Zis-a robul în urmă: Doamne, s’a făcut ce-ai poruncit şi tot mai este loc.
23 Atunci stăpânul a poruncit robului: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, aşa încât să-mi fie casa plină.
24 Căci, vă spun, nici unul din acei oameni care au fost poftiţi nu vor gusta din cina mea.
25 Ci mulţime de norod mergea cu el şi s’a întors şi le-a vorbit:
26 Dacă vine cineva la mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa şi pe femeia sa şi pe copiii săi şi pe fraţii şi pe surorile sale, ba încă şi viaţa sa, nu poate să fie ucenicul meu.
27 Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după mine, nu poate să fie ucenicul meu.
28 Că cine dintre voi, vrând să clădească turn, nu stă mai întâi jos şi nu-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească,
29 Ca nu cumva, punându-i temelia, şi neputând să-l termine, toţi oei ce vor privi să înceapă să-l ia în râs,
30 Şi să spună: acest om a început să zidească, dar n’a putut să mântuiască!
31 Sau care împărat, pornit să se bată în război, cu alt împărat, nu stă mai întâi să ţină sfat dacă îi dă mâna să întâmpine cu zece mii pe cel care vine asupra lui cu douăzeci de mii?
32 Iar de nu, cât e celălalt departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.
33 Astfel dar, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenicul meu.
34 Bun lucru este sarea, dar dacă şi sarea se strică, cu ce vor mai drege-o?
35 Nici în pământ, nici în gunoi nu mai are vre-un rost, ci o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit să auză.