1 O cântare a treptelor. – Dintru adâncuri strig către tine, Doamne!
2 Doamne, auzi glasul meu! Prielnică să fie urechea ta la graiul rugăciunii mele!
3 Dacă ai ţine seama, Doamne, de fărădelegile noastre, cine-ar mai putea sta în faţa ta, Stăpâne?
4 Mai vârtos, la tine e iertarea, ca să te cinstească pe tine omul.
5 Îmi pun nădejdea în Domnul; în Domnul sufletul meu nădăjdueşte; întru cuvântul Domnului stăruesc cu aşteptarea mea.
6 Sufletul meu adastă pe Domnul cu mai mult foc decât paznicii revărsatul zorilor, mai mult decât ivirea dimineţii, cei ce străjuesc.
7 Israile, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la el este milostivirea şi, cu belşug, la el e mântuirea! Şi el va izbăvi pe Israil de toate fărădelegeile lui!