1 Un psalm al lui David. – Doamne, când strig către tine, grăbeşte într’ajutorul meu, ia aminte glasul meu, când strig către tine!
2 Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta; ridicarea mâinilor mele, ca jertfa de seară.
3 Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele!
4 Nu lăsa inima mea să se plece spre lucruri rele şi să săvârşesc fapte de vicleşug, împreună cu oamenii care lucrează fărădelegea, nici să mănânc la ospeţele lor!
5 Lovească-mă cel drept: pogorământ este pentru mine; pedepsească-mă! Untdelemn este pe capul meu. Capul meu nu se va da în lături. Şi atunci iarăşi cu rugăciunea mea întâmpina-voi vicleniile lor.
6 Prăbuşiţi vor fi judecătorii lor pe povârniş de stâncă! Dar poporul va asculta cuvintele mele, căci sunt cu şart.
7 Ca atunci când ari sau sapi pământul şi dai de oase, aşa sunt oasele noastre risipite la poarta împărăţiei morţilor.
8 Către tine, Doamne Dumnezeul meu, stau aţintiţi ochii mei. La tine caut scăparea mea, nu părăsi sufletul meu!
9 Păzeşte-mă de laţul pe care mi-l întind şi de cursele celor ce făptuesc fărădelegea!
10 Cază cei vicleni în mrejele puse de ei, iar eu să trec pe alături!