28
1 Un psalm al lui David. – Către tine, Doamne, stânca mea, ridic glasul meu; nu fii mut faţă cu mine, ca nu cumva din tăcerea ta să ajung asemenea celor ce se pogoară în mormânt.
2 Ascultă glasul tânguirii mele, când strig către tine şi când mâinile mele le ridic către sfânta sfintelor din templul tău!
3 Nu mă arunca împreună cu păcătoşii şi cu nelegiuiţii, care grăiesc prieteneşte cu aproapele, pe când inima lor e plină de răutate.
4 Dă-le după faptele lor şi după răutatea gândurilor lor; după isprava mâinilor lor plăteşte-le! Întoarce-le preţul celor ce au făcut.
5 Căci ei nu iau aminte la lucrurile Domnului, şi la fapta mâinilor lui; drept aceea, Domnul îi va surpa şi nu-i va mai clădi.
6 Binecuvântat fie Domnul, căci a auzit glasul tânguirii mele!
7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în el s’a bizuit inima mea şi am fost ajutat; pentru aceea inima mea tresaltă şi cu cântarea mea îl preamăresc
8 Domnul este izvor de putere pentru poporul său şi pentru Unsul său adăpost mântuitor.
9 Mântueşte poporul tău şi binecuvîntează moştenirea ta şi păstoreşte-o şi înalţă-o în veci.