5
Starostelui cântăreţilor – cu cântare din flaut – un psalm al lui David.
Pleacă urechea, Doamne, la cuvintele mele; înţelege suspinarea mea!
Ia aminte glasul restriştei mele, împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci la tine cad cu rugăciunea mea.
În zorii zilei, Doamne, auzi-o vocea mea! Din zorii zilei mă pregătesc de tine şi adăst.
Căci tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i fie dragă răutatea; cel rău la tine nu se pripăşeşte.
Trufaşii nu pot să stea în faţa ta; tu urăşti pe toţi cei ce lucrează fărădelegea,
Nimiceşti pe grăitorii de minciună; pe ucigaş şi pe viclean îi urgiseşte Domnul.
Ci eu, întru mulţimea milei tale, intra-voi în locaşul tău, închina-mă-voi, pătruns de frica ta, la templul cel sfânt.
Întru dreptatea ta mă poartă, Doamne, în pofida celor ce mă pândesc; netezeşte calea ta înaintea mea.
10 Căci în gura lor nu e nimic temeinic; lăuntrul lor este pieire. Gâtlejul lor este mormânt căscat şi limba lor unealta linguşirii.
11 Ia-le ispaşă, Dumnezeule! Cază din planurile lor! Pentru multele lor fărădelegi, prăbuşeşte-i, că s’au răsculat împotriva ta!
12 Să se veselească toţi cei ce nădăjduesc în tine şi să salte de bucurie pururea cei pe care tu îi ocroteşti; să se desfăteze întru tine cei ce iubesc numele tău.
13 Căci tu binecuvîntezi pe cel drept, Doamne, şi-l înconjuri cu bună plăcerea ta, cum l-ai înconjura cu o pavăză.