10
1 Şi am văzut alt înger puternic, pogorîndu-se din cer, învăluit într’un nor, şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca stâlpi de foc.
2 Şi în mâna lui avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ.
3 Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile lor.
4 Ci când au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetlueşte cele ce au spus cele şapte tunete şi nu le scrie.
5 Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă către cer,
6 Şi s’a jurat pe cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi cele ce sunt în cer, şi pământul şi cele ce sunt pe pământ, şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,
7 Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze, atunci săvârşită este taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor săi, proorocilor.
8 Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăşi a vorbit cu mine şi a zis: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ.
9 Şi m’am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi îmi răspunde: Ia-o şi mănânc’o; şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10 Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o pântecele meu s’a amărît.
11 Şi cuvântează către mine: Tu trebue să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri, şi la limbi şi la mulţi împăraţi.