1 Atunci Ana s’a rugat şi a grăit: «Inima mea se veseleşte foarte întru Domnul! Sus stă cornul meu, prin puterea Domnului meu! Şi gura mea s’a deschis largă împotriva duşmanilor mei, căci mă bucur de ajutorul tău.
2 Nimeni nu este sfânt precum e Domnul, căci afară de tine nu este altul şi nu este stâncă de scăpare la fel cu Dumnezeul nostru.
3 Nu mai vorbiţi necontenit vorbe trufaşe; din gura voastră să nu mai iasă graiuri nesăbuite. Căci Domnul este Dumnezeul a toate ştiutor şi de el toate faptele se cântăresc.
4 Arcul celor viteji se sfărâmă, pe când cei ce se poticnesc se îucing cu putere.
5 Cei sătui se tocmesc slugi pentru pâine, iar cei ce flămânzeau curmă cu foamea. Cea stearpă naşte de şapte ori, iar cea cu mulţi copii este smerită.
6 Domnul aduce moartea şi Domnul dă viaţa; el pogoară şi tot el înalţă din mormânt;
7 Domnul face pe om sărac şi Domnul îl îmbogăţeşte. El smereşte, dar tot el îl înalţă.
8 El ridică din pulbere pe cel sărman, el înalţă din gunoi pe nevoiaş, ca să-l pună alăturea cu voevozii şi să le dea moştenire jilţ de slavă, căci stâlpii pământului sunt în mâna Domnului şi pe ei el a întemeiat lumea.
9 El păzeşte paşii cuvioşilor săi, iar necredincioşii pier în întuneric, căci nu prin puterea lui birueşte omul.
10 Domnul sfărâmă pe cei ce se pun în pricină cu el. Cel Prea înalt din ceruri îi va nimici. Domnul judeca-va marginile pământului şi el va da putere regelui său şi va înălţa cornul unsului său.’»
11 Apoi Elcana s’a dus acasă, la Rama, iar copilul slujea Domnului sub privegherea arhiereului Eli.
12 Însă feciorii lui Eli erau oameni vicleni, care nu voiau să ştie de Domnul,
13 Nici de îndatoririle preoţilor faţă de popor. Ori de câte ori cineva aducea o jertfă, venea sluga preotului, în vreme ce carnea fierbea, cu o furculiţă cu trei dinţi, în mână,
14 Şi o înfigea în cazan, sau în oală, sau în tingire, sau în blid şi cât scotea furculiţa lua preotul pentru sine. Şi astfel se purtau ei cu toţi Israiliţii care veneau să aducă jertfă acolo în Şilo.
15 Ba chiar mai nainte ca să arză grăsimea, venea sluga preotului şi îmbia pe cel care aducea jertfă: «Dă-i preotului carne de fript, fiindcă el nu vrea să ia de la tine carnea fiartă, ci crudă».
16 Şi dacă omul îi răspundea: «Stăi să ardă mai întâi grăsimea şi pe urmă ia-ţi cât îţi pofteşte sufletul», celălalt îi lua vorba: «Nu, ci să-mi dai acum, iar dacă nu-mi dai, iau cu sila’.»
17 Astfel păcatul acestor tineri era grozav de mare înaintea Domnului, fiindcă ei dispreţuiau prinoasele Domnului.
18 Ci Samuel slujea înaintea Domnului, copil fiind, încins cu efod de in.
19 Şi maică-sa îi făcea, în fiecare an, un veşmânt mic, de pus pe deasupra, şi i-l aducea când venea cu bărbatu-său, ca să aducă jertfa de fiecare an.
20 Şi Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe soţia lui, zicând: «Dăruiască-ţi Domnul copii din femeia aceasta, în locul celui afierosit, pe care tu l-ai împrumutat Domnului». Şi ei au plecat, pe urmă, acasă.
21 Domnul însă a cercetat pe Ana şi ea a zămislit şi a născut încă trei feciori şi două fete. Iar copilul Samuil creştea sub paza Domnului.
22 Eli ajunsese la adânci bătrâneţe şi el auzea de toate câte săvârşeau feciorii săi în tot Israilul şi cum ei se culcau cu femeile care făceau de slujbă la uşa cortului descoperirii.
23 De aceea el le zicea: «Pentru ce faceţi asemenea fapte? Căci eu aud despre voi vorbe rele din partea întregului popor.
24 Nu aşa, copiii mei! Că nu este de nici o bucurie zvonul pe care îl aud! Voi împingeţi la păcat pe poporul Domnului.
25 Dacă un om păcătueşte faţă de alt om, judecătorul lui este Dumnezeu; dacă însă omul păcătueşte împotriva lui Dumnezeu, cine se va ruga pentru el?» Însă ei nu ascultau de glasul părintelui lor, căci Domnul hotărîse să-i nimicească.
26 În vremea aceasta, copilul Samuil se făcea mare şi era iubit şi de Domnul şi de oameni.
27 Atunci a venit la Eli un om al lui Dumnezeu şi i-a grăit: «Iată ce spune Domnul: «Adevărat este că m’am descoperit casei străbunului tău, pe când ei erau în Egipt, robi în casa lui Faraon,
28 Şi l-am ales pe el din toate seminţiile lui Israil, ca să-mi fie mie preot, ca să aducă jertfe la jertfelnicul meu, să-mi ardă jertfe de tămâie, să poarte efodul în faţa mea; şi am dăruit casei străbunului tău toate jertfele care trec prin foc, aduse de fiii lui Israil?
29 Atunci pentru ce te uiţi cu ciudă la jertfele mele şi la prinoasele mele pe care le-am orânduit în locaşul meu? Pentru ce cinsteşti pe feciorii tăi mai mult decât pe mine şi vă îngrăşaţi cu fruntea tuturor prinoaselor poporului meu, Israil?»
30 Drept aceea aşa zice Domnul Dumnezeul Jui Israil: «Măcar că am spus odinioară: «Casa ta şi casa străbunului tău să-mi slujească mie deapururi!», însă acum, aşa rosteşte Domnul: «Departe de mine cuvântul acesta! Căci eu cinstesc pe cei ce mă cinstesc pe mine, iar cei ce mă dispreţuesc să rămână de ocară!
31 Că iată, vor veni zile când voi tăia braţul tău şi braţul casei străbunului tău, încât să nu mai fie nici un bătrân în casa ta.
32 Şi atunci te vei uita cu ciudă la toate binefacerile pe care Domnul le va dărui lui Israil, însă în casa ta nu va mai fi nici un bătrân în veac de veac.
33 Şi dacă pe vre-unul din ai tăi nu-l voi stârpi de la jertfelnicul meu, va fi pentru cuvântul ca ochii săi să se topească şi ca inima lui să tânjească. Ci tot vlăstarul casei tale va pieri în ascuţişul săbiei.
34 Şi iată care-ţi va fi semnul, care va veni peste cei doi feciori ai tăi, Ofni şi Fineas: amândoi muri-vor în aceeaşi zi!
35 Şi eu îmi voi ridica arhiereu credincios, care îmi va sluji după inima mea şi după gândul meu şi casa lui va dăinui şi el va umbla deapururi înaintea unsului meu.
36 Iar cel care va mai rămânea din casa ta să vie şi să se închine în faţa lui pentru un ban de argint sau un codru de pâine şi să se roage: «Rândueşte-mă, te rog, în vre-una din dregătoriile preoţeşti, ca să mănânc şi eu o bucată de pâine!»