1 După acestea, Absalom şi-a înjghebat car şi armăsari şi cincizeci de voinici, care alergau înaintea lui.
2 Pe urmă Absalom se scula de cu vreme şi stătea lângă drumul care ducea în poartă. Şi pe orişicine avea vre-o pricină de judecată şi trebuia să se ducă la rege ca să-l judece, Absalom îl chema şi-i vorbea: «Din care cetate eşti tu?» Şi omul răspundea: «Robul tău este din cutare seminţie a lui Israil».
3 Atunci Absalom îi spunea: «Vezi, pricina ta este bună şi dreaptă, dar, dinspre partea regelui, nu este nimeni care să te asculte!»
4 Şi Absalom adăoga: «Dacă m’ar pune cineva judecător în ţară, oricine ar veni la mine cu vre-o cârşenie de judecată, eu i-aş face dreptate.»
5 Iar când omul se apropia ca să se închine lui, el întindea mâna şi-l apuca şi-l săruta.
6 În aşa chip se purta Absalom cu toţi cei din Israil, care veneau să-şi scoată dreptatea de la Vodă, şi fura inima bărbaţilor israiliţi.
7 Când s’au împlinit patru ani, Absalom a grăit către rege: «Duce-m’aş să îndeplinesc, la Hebron, juruinţa cu care m’am legat cu Domnul.
8 Căci robul tău a făcut o juruinţă pe când locuiam la Gheşur, în Siria, şi am zis: Dacă Domnul mă va aduce înapoi la Ierusalim, atunci voi sluji Domnului, în Hebron.»
9 Şi regele i-a răspuns: «Du-te cu pace!» Şi el s’a sculat şi s’a dus la Hebron.
10 Şi a trimis Absalom iscoade în toate seminţiile lui Israil cu această ştafetă: «Când veţi auzi glasul trâmbiţei, atunci să strigaţi: «Absalom s’a ridicat rege în Hebron!»
11 Iar împeună cu Absalom au purces din Ierusalim două sute de bărbaţi, care fuseseră poftiţi şi mergeau în toată nevinovăţia lor, şi care nu ştiau de această punere la cale.
12 Şi pe când Absalom aducea jertfele, a trimis să cheme din Ghilo, cetatea sa, pe Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David. Astfel răzvrătirea s’a întărit şi gloata venea şi sporea în jurul lui Absalom.
13 Şi a venit un vestitor la David şi i-a spus: «Inima Israiliţilor s’a întors spre Absalom».
14 Atunci David a strigat către toţi curtenii săi, care se aflau cu el în Ierusalim: «Sculaţi-vă să fugim, căci nu va fi pentru noi altă scăpare din faţa lui Absalom. Zoriţi-vă şi plecaţi ca nu cumva, zorindu-se el, să ne ajungă şi să aducă prăpăd peste noi şi să treacă cetatea prin ascuţişul săbiei!»
15 Curtenii regelui au grăit către rege: «Orice cale ar alege stăpânul nostru, regele, iată, robii tăi stau la poruncă!»
16 Şi a ieşit regele pe jos şi toată casa lui şi a lăsat zece ţiitoare să păzească palatul.
17 Astfel a ieşit regele afară, cu toţi curtenii săi după el şi s’au oprit la casa cea de la margine.
18 Şi toată oastea lui mergea pe lângă el, precum şi toţi Creţii şi Pletii, pe când toţi cei din Gat, şase sute de oameni, care veniseră pe jos după el din Gat, mergeau înaintea regelui.
19 Atunci regele a zis către Itai din Gat: «De ce vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, fiindcă tu eşti străin, ba încă şi surghiunit din patria ta.
20 Ieri ai venit şi astăzi să mergi cu mine în bejenie? Dar nici eu nu ştiu unde! Întoarce-te şi ia şi pe fraţii tăi cu tine, iar harul şi credincioşia Domnului să fie cu voi!»
21 Însă Itai a răspuns regelui şi a zis: «Pe Domnul cel viu şi pe viaţa ta, doamne, Măria Ta, în locul unde va fi stăpânul meu, regele, ori la moarte, ori la viaţă, acolo va fi şi robul tău.»
22 Răspuns-a David lui Itai: «Atunci haide şi treci.» Şi a trecut Itai din Gat cu toţi oamenii săi şi cu toată familia sa.
23 Şi toată ţara s’a jelit cu glas mare şi tot poporul tot trecea, în vreme ce regele stătea în lunca Chedronului, şi toată gloata se scurgea pe dinaintea lui, pe drumul care duce în pustie.
24 Şi apoi iată că Ţadoc şi Abiatar, care duceau chivotul luiDumnezeu, au pus jos chivotul lui Dumnezeu, până ce tot poporul a contenit şi a ieşit afară din cetate.
25 Atunci regele a rostit lui Ţadoc şi lui Abiatar: «Duceţi înapoi chivotul lui Dumnezeu în cetate, ca să rămână la locul său. Dacă voi găsi har înaintea Domnului, atunci el mă va aduce înapoi şi mă va lăsa să văd iarăşi chivotul şi locaşul său.
26 Însă dacă el îmi va spune astfel: «Nu mai am nici o îngăduinţă pentru tine», atunci iată-mă: facă el cu mine cum va găsi cu cale în socotinţa sa!»
27 Deci zis-a regele lui Ţadoc arhiereul: «Vedeţi, tu şi Abiatar, întoarceţi-vă cu pace în cetate împreună cu amândoi feciorii voştri, anume cu Ahimaaţ, fiul tău, şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar.
28 Uitaţi-vă, eu voi zăbovi pe la vadurile pustiului, până ce îmi va sosi de la voi vre-un cuvânt, ca să-mi aducă ştiri.»
29 Atunci Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi în Ierusalim chivotul lui Dumnezeu şi au rămas acolo.
30 Şi David s’a urcat pe suişul Muntelui Măslinilor şi urca plângând şi cu capul acoperit şi mergea cu picioarele goale. Aşijderea şi tot poporul care era cu el, fiecare era cu capul acoperit şi tot urcau şi urcând plângeau.
31 Atunci îi sosi lui David această veste: «Ahitofel este printre răzvrătiţi împreună cu Absalom!» Ci David a răspuns: «Doamne Dumnezeule, zădărniceşte sfatul lui Ahitofel!»
32 Iar când David a ajuns pe vârful muntelui unde se rugau lui Dumnezeu, iată că îi iese înainte Huşai Architul, prietenul lui David, cu veşmântul sfâşiat şi cu pulbere pe cap.
33 Atunci David i-a zis: «Dacă vei merge cu mine, îmi vei fi o povară,
34 Dacă însă te vei întoarce în cetate, să vorbeşti aşa lui Absalom: «Vreau să fiu sluga ta, Măria Ta; am fost altădată sluga tatălui tău, voi fi de aci înainte sluga ta!» În felul acesta tu vei zădărnici spre binele meu sfatul lui Ahitofel.
35 Căci, hotărît, vor fi acolo cu tine arhiereii Ţadoc şi Abiatar, astfel încât orice ştire pe care voi auzi-o din palatul regelui împărtăşeşte-o arhiereilor Ţadoc şi Abiatar.
36 Iată, acolo se află împreună cu ei cei doi fii ai lor: Ahimaaţ al lui Ţadoc şi Ionatan al lui Abiatar; şi prin mijlocirea lor trimiteţi la mine toate veştile pe care le veţi auzi.»
37 Astfel Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate, tocmai când Absalom sosea în Ierusalim.