1 DOAMNE, strig către tine, grăbeşte-te înspre mine; deschide urechea la vocea mea, când strig către tine.
2 Să se îndrepte rugăciunea mea înaintea ta ca tămâia; şi înălţarea mâinilor mele ca sacrificiul de seară.
3 Pune o gardă, DOAMNE, înaintea gurii mele; păzeşte uşa buzelor mele.
4 Nu înclina inima mea la niciun lucru rău, pentru a face fapte stricate cu oameni care lucrează nelegiuire, şi nu mă lăsa să mănânc din lucrurile lor plăcute.
5 Să mă lovească cel drept, va fi bunătate; şi să mă mustre, va fi untdelemn ales, care nu îmi va sparge capul; căci rugăciunea mea de asemenea va fi continuă în nenorocirile lor.
6 Când judecătorii lor vor fi doborâţi în locuri stâncoase, vor auzi cuvintele mele, căci ele sunt dulci.
7 Oasele noastre sunt împrăştiate la gura mormântului, ca şi când cineva taie şi despică lemne pe pământ.
8 Dar ochii mei sunt spre tine, DUMNEZEULE, Doamne; în tine este încrederea mea; nu lăsa sufletul meu pustiit.
9 Păzeşte-mă de capcanele pe care le-au pus pentru mine şi de cursele lucrătorilor nelegiuirii.
10 Să cadă cei stricaţi în propriile lor plase, în timp ce eu deodată scap.