142
1 Cu vocea mea am strigat către DOMNUL; cu vocea mea mi-am făcut cererea către DOMNUL.
2 Mi-am vărsat plângerea înaintea lui; am arătat înaintea lui tulburarea mea.
3 Când duhul meu a fost copleşit înăuntrul meu, atunci ai cunoscut cărarea mea. În calea pe care am umblat, ei au pus pe ascuns o capcană pentru mine.
4 M-am uitat la dreapta mea şi am privit, dar nu a fost niciun om care să mă cunoască, mi-a lipsit locul de scăpare; nimeni nu s-a îngrijit de sufletul meu.
5 Am strigat către tine, DOAMNE, am spus: Tu eşti locul meu de scăpare şi partea mea în ţara celor vii.
6 Dă atenţie strigătului meu, pentru că am fost foarte înjosit, eliberează-mă de persecutorii mei, căci sunt mai puternici decât mine.
7 Scoate sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău, cei drepţi mă vor înconjura, căci îmi vei face mult bine.