1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi oameni dintre celelalte naţiuni au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Iar când a ajuns Petru la Ierusalim, cei circumcişi îi făceau reproşuri, 3 zicându-i: „Ai intrat în casa unor oameni necircumcişi şi ai mâncat cu ei!…” 4 Atunci Petru a început să le relateze ce se întâmplase. El a zis: 5 „Eram în oraşul Iope. În timp ce mă rugam, am avut o viziune: un vas mare ca o faţă de masă, cobora din cer şi s-a oprit în dreptul meu. 6 Când am privit ce era în el, am observat acolo animale cu patru picioare, atât domestice cât şi sălbatice, reptile şi păsări zburătoare. 7 Apoi, o voce mi-a zis cu o mare intensitate: «Petru, ridică-te, taie şi mănâncă!» 8 Dar eu am răspuns: «În niciun caz, Doamne; pentru că nu am băgat niciodată ceva interzis sau murdar în gura mea.» 9 Atunci vocea care venea din cer mi-a spus a doua oară: «Să nu numeşti ‘murdar’ ce a făcut Dumnezeu curat!» 10 Acest lucru s-a repetat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate la cer. 11 Şi imediat s-au oprit trei oameni la poarta casei în care eram. Ei veniseră din Cezareea, trimişi special pentru mine. 12 Spiritul mi-a spus să plec împreună cu ei fără să fac vreo discriminare. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei; şi împreună am intrat în casa acelui om. 13 El ne-a relatat cum a văzut în casa lui îngerul zicându-i: «Trimite pe cineva la Iope şi cheamă de acolo pe Petru care se mai numeşte şi Simon. 14 El îţi va spune cuvinte prin care vei fi salvat împreună cu cei din familia ta.» 15 În timp ce începusem să vorbesc, Spiritul Sfânt a coborât peste ei exact cum s-a întâmplat şi cu noi la început. 16 Atunci mi-am amintit de cuvântul Stăpânului Isus care zisese: «Ioan a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi cu Spiritul Sfânt.» 17 Deci dacă Dumnezeu le-a oferit acelaşi dar ca şi nouă care am crezut în Stăpânul Isus Cristos, oare cum aş fi putut să mă opun Lui?” 18 După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-au liniştit, au glorificat pe Dumnezeu şi au zis: „Constatăm că Dumnezeu a oferit şi celorlalte naţiuni posibilitatea pocăinţei ca să aibă viaţa!” 19 Cei care se împrăştiaseră din cauza persecuţiei declanşate cu ocazia omorârii lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia. Ei predicau Cuvântul (lui Dumnezeu) numai iudeilor. 20 Totuşi, printre ei au fost şi câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia; şi vorbind cu grecii, le-au predicat Vestea Bună despre Stăpânul Isus. 21 Ei erau însoţiţi de autoritatea Lui; şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la El. 22 Comunitatea discipolilor (lui Isus) din Ierusalim a auzit despre ei. Atunci l-a trimis pe Barnaba până la Antiohia. 23 Când a ajuns el acolo şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână credincioşi cu toată inima lor. 24 Barnaba era un om bun, plin de Spiritul Sfânt şi de credinţă. Astfel, mulţi alţi oameni s-au adăugat numărului celor care veneau la (credinţa în) Isus. 25 Barnaba s-a dus apoi la Tars ca să îl caute pe Saul. 26 Când l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Astfel, ei au participat un an întreg la adunările comunităţilor de credincioşi; şi au învăţat acolo pe mulţi oameni. Antiohia a fost locul unde pentru prima dată, discipolii (lui Isus) au fost numiţi „creştini”. 27 În acea vreme, au venit în Antiohia nişte profeţi din Ierusalim. 28 Unul dintre ei care se numea Agab, a anunţat prin inspiraţia Spiritului (Sfânt) că va fi o mare foamete în toată lumea. Şi aşa a fost – chiar în timpul cezarului Claudius. 29 Atunci discipolii au decis să trimită conform posibilităţilor fiecăruia, nişte ajutoare pentru fraţii care locuiau în Iudeea. 30 Aşa au şi făcut, trimiţând aceste ajutoare prezbiterilor (comunităţii creştinilor) prin Barnaba şi prin Saul.