1 În acele circumstanţe, tetrarhul Irod a început o persecuţie, arestând pe unii dintre aparţinătorii acestei Comunităţi. 2 L-a omorât cu sabia pe Iacov care era frate cu Ioan. 3 Iar când a constatat că acest lucru este agreat de iudei, l-a mai prins şi pe Petru. Acest lucru se întâmpla în zilele sărbătorii Azimelor. 4 După ce l-a arestat şi l-a băgat în închisoare, a dispus să fie păzit de patru grupe (de gardieni) formate din patru soldaţi fiecare. După sărbătoarea Paştelor, (Irod) intenţiona să îl scoată (şi să îl judece) în faţa poporului. 5 În timp ce Petru era păzit în închisoare, comunitatea creştinilor se ruga insistent lui Dumnezeu pentru el. 6 În noaptea premergătoare zilei în care intenţiona Irod să îl aducă la proces pentru a fi judecat, Petru dormea între doi gardieni, fiind legat de mâini cu două lanţuri; iar alţi gardieni asigurau paza la uşa închisorii. 7 Atunci un înger al lui Iahve a apărut în mod instantaneu lângă el, producând lumină în închisoare. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă şi zicându-i: „Ridică-te repede!” Atunci lanţurile (cu care era legat) i-au căzut de la mâini. 8 Apoi îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi încalţă-te!” Iar el a făcut aşa cum i s-a spus. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te şi cu mantaua; şi apoi urmează-mă!” 9 Petru a ieşit de-acolo şi a mers după el, neştiind dacă ce făcea îngerul era real. Presupunea că ce se întâmpla cu el, reprezintă o scenă dintr-o viziune. 10 După ce au trecut de prima şi apoi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care permitea accesul în oraş; şi ea li s-a deschis singură. Ieşind de acolo, au ajuns pe o stradă. Atunci îngerul a dispărut în mod instantaneu de lângă el. 11 Când a înţeles Petru ce se întâmplase cu el, a zis: „Acum înţeleg că acesta a fost îngerul lui Iahve trimis de El ca să mă salveze de Irod şi de la tot ce intenţiona poporul iudeu să îmi facă.” 12 După ce a realizat mai bine ce se întâmplase cu el, a plecat spre casa Mariei – mama lui Ioan care se mai numea şi Marcu – unde erau adunaţi mulţi (creştini) care se rugau. 13 A bătut la poartă. Atunci a venit o servitoare numită Roda, ca să vadă cine este acolo. 14 A recunoscut vocea lui Petru; şi din cauza bucuriei, în loc să îi deschidă, ea a alergat şi a anunţat pe cei din casă că Petru stă în faţa porţii. 15 Ei i-au zis: „Eşti nebună!” Dar ea insista, susţinând că el este acolo în mod real. Ei o contraziceau, zicând: „Este îngerul lui!” 16 Dar Petru continua să bată… Atunci au deschis şi au rămas foarte surprinşi când l-au văzut. 17 Petru le-a făcut semn cu mâna ca să tacă şi le-a relatat cum îl scosese Iahve din închisoare, zicând (în final): „Spuneţi despre acest fapt lui Iacov şi celorlalţi fraţi!” Apoi a ieşit de-acolo şi s-a dus în alt loc. 18 Dimineaţa, soldaţii (care asigurau paza închisorii) au fost foarte agitaţi, dorind să ştie ce s-a întâmplat cu Petru. 19 După ce l-a căutat peste tot şi nu l-a găsit, Irod a interogat pe gardieni; şi în final a ordonat să fie omorâţi. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas (pentru un timp) acolo. 20 Irod era într-un conflict deschis cu cei din Tir şi din Sidon. Dar Blastus care era responsabil cu dormitorul lui, a fost convins de ei să pledeze în favoarea lor pentru a ajunge la o conciliere – având în vedere faptul că pentru hrana lor, aceştia erau dependenţi de producţia care provenea din provincia tetrarhului. 21 Într-o zi, Irod s-a îmbrăcat cu roba specifică unui tetrarh şi vorbea poporului de pe tron. 22 Atunci mulţimea de oameni a strigat: „Aceasta este voce de Dumnezeu, nu de om!” 23 Dar pentru că el nu Îl glorificase pe Dumnezeu, a fost lovit instantaneu de un înger al lui Iahve; şi a murit mâncat de viermi… 24 Cuvântul lui Dumnezeu continua să se propage tot mai mult, iar numărul discipolilor (lui Isus) creştea. 25 După ce şi-au îndeplinit misiunea, Barnaba şi Pavel s-au întors din Ierusalim, luându-l împreună cu ei pe Ioan care se mai numea şi Marcu.