1 În comunitatea creştinilor din Antiohia exista un grup format din profeţi şi din învăţători. Din el făceau parte: Barnaba, Simon numit şi Niger, Luciu din Cirena, Manaen care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul. 2 În timp ce (credincioşii din acea comunitate) slujeau lui Iahve şi posteau, Spiritul Sfânt a zis: „Selectaţi pe Barnaba şi pe Saul, având în vedere misiunea la care i-am chemat.” 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi apoi le-au oferit ocazia să plece. 4 Fiind trimişi de Spiritul Sfânt, Barnaba şi Saul s-au dus la Seleucia; şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 5 Când au ajuns la Salamina, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile unde se întruneau iudeii. Împreună cu ei era şi Ioan, ca slujitor. 6 După ce au traversat toată insula şi au ajuns la Pafos, au întâlnit un iudeu care pretindea că este profet, dar care în realitate era un vrăjitor. El se numea Bar-Isus 7 şi făcea parte din grupul privilegiat al proconsulului Sergius Paulus – un om (cunoscut ca) inteligent. El i-a chemat pe Barnaba şi pe Saul, manifestându-şi dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar vrăjitorul al cărui nume se traduce în limba greacă prin Elima, li se opunea şi urmărea să devieze proconsulul de la (interesul lui pentru) credinţă. 9 Atunci Saul, numit şi Pavel, plin de Spiritul Sfânt, s-a uitat fix la el 10 şi i-a zis: „Eşti un om plin de viclenie şi de răutate, un fiu al Diavolului şi duşman al oricărei idei corecte! Oare când vei înceta această denaturare a lucrurilor? 11 Să ştii că de acum încolo, mâna lui Isus va fi împotriva ta. Vei fi orb şi pentru un timp nu vei mai vedea soarele!” Imediat a fost afectat de (un fel de) ceaţă care i-a provocat senzaţia de întuneric. Apoi el a solicitat pe cineva care să îl ducă de mână. 12 Când a văzut ce se întâmplase, proconsulul a crezut şi a fost foarte surprins de învăţătura lui Isus. 13 Pavel a plecat din Pafos împreună cu cei care îl însoţeau şi au ajuns la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. 14 Continuându-şi călătoria, au plecat din Perga şi au ajuns în localitatea Antiohia din Pisidia. Apoi în ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au stat jos. 15 După citirea unor texte din lege(a mozaică) şi din scrierile profeţilor, liderii sinagogii au trimis la ei pe cineva să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi un mesaj de încurajare pentru popor, (puteţi să) vorbiţi!” 16 Atunci Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna (că intenţionează să vorbească) şi apoi a zis: „Bărbaţi israelieni şi voi care nu sunteţi evrei, dar care aveţi respect faţă de Dumnezeu, ascultaţi-mă! 17 După ce a ales pe strămoşii noştri, Dumnezeu a format din ei acest popor numit Israel pe care l-a onorat cu susţinerea Lui când se dezvolta în ţara Egipt. Apoi, acţionând cu o mare forţă (în favoarea lor), i-a scos de acolo. 18 Aproximativ patruzeci de ani, El le-a suportat comportamentul în deşert; 19 iar după ce a distrus şapte popoare în ţara Canaan, le-a oferit teritoriul lor. 20 Au trecut astfel aproximativ patru sute cincizeci de ani; şi apoi El le-a dat judecători, până în perioada când a trăit profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Şi pentru aproximativ patruzeci de ani, Dumnezeu le-a oferit pe Saul – fiul lui Chis – care era unul dintre descendenţii lui Beniamin. 22 Apoi El l-a îndepărtat (pe Saul) şi le-a oferit pe David. Despre el a făcut următoarea afirmaţie: «L-am găsit pe David – fiul lui Iese – un om care Îmi satisface inima. El Îmi va îndeplini dorinţele.» 23 Conform promisiunii Sale, Dumnezeu a oferit Israelului un Salvator care face parte dintre descendenţii lui David. Acest Salvator este Isus. 24 Înainte de apariţia Lui, Ioan predicase întregului popor Israel despre botezul (pe care îl făcea oamenilor în urma) pocăinţei. 25 Iar când era la finalul misiunii lui, acest Ioan a zis: «Cine credeţi că sunt? Să ştiţi că nu sunt eu Acela (pe care Îl aşteptaţi). Ci El va veni după mine; iar eu nu merit nici să Îi dezleg încălţămintea din picioare.» 26 Fraţilor, urmaşi ai lui Avraam şi voi toţi ceilalţi care manifestaţi respect faţă de Dumnezeu, să ştiţi că pentru noi a fost trimis acest mesaj al salvării! 27 Locuitorii Ierusalimului şi liderii lor nu au cunoscut identitatea lui Isus; iar prin faptul că L-au condamnat, au făcut să se întâmple exact cum preziseseră profeţii din scrierile cărora se citeşte în fiecare zi de Sabat. 28 Deşi nu au găsit niciun motiv care să justifice omorârea Lui, ei i-au cerut lui Pilat să Îl condamne la moarte. 29 Şi după ce au făcut tot ce era scris dinainte despre El, L-au dat jos de pe lemn(ul crucii) şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat! 31 El Şi-a făcut apariţia de mai multe ori în faţa celor care Îl urmaseră din Galileea la Ierusalim. Aceştia sunt acum martorii Lui înaintea poporului. 32 Iar noi vă aducem această veste bună care se referă la faptul că promisiunea făcută părinţilor noştri 33 a fost respectată de Dumnezeu acum, între noi, care suntem descendenţii lor. Acest fapt fusese deja anunţat în al doilea Psalm, prin cuvintele: «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!» 34 El a mai vorbit şi despre înviere, precizând că nu Se va mai întoarce în procesul descompunerii. Garanţia respectării acestor promisiuni a fost precizată atunci când a zis: «Voi respecta cu cea mai mare seriozitate promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.» 35 Iar în alt Psalm, El promite: «Nu vei accepta ca Sfântul Tău să fie afectat de descompunerea fizică.» 36 După ce a slujit celor din vremea lui în acord cu planul lui Dumnezeu, David a murit şi a fost înmormântat lângă părinţii lui. Este evident că el a fost totuşi afectat de descompunerea fizică. 37 Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu, nu a fost afectat de ea. 38 Vă anunţ deci, fraţilor, că aveţi posibilitatea ca datorită Lui, să puteţi fi iertaţi de păcate! 39 Oricine crede (în El), este iertat prin El de toate acele păcate pe care legea lui Moise nu le putea ierta. 40 Acum fiţi atenţi să nu se întâmple cu voi aşa cum au spus profeţii: 41 «Priviţi şi miraţi-vă, oameni calomniatori; pentru că voi face în timpul generaţiei voastre o lucrare pe care nu v-aţi imagina-o posibilă dacă nu v-ar relata-o cineva.»!” 42 Când au ieşit (din sinagogă), oamenii i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul următor despre aceleaşi lucruri. 43 După ce grupul din sinagogă s-a împrăştiat, mulţi iudei împreună cu alţi oameni religioşi, adepţi ai iudaismului, au mers după Pavel şi după Barnaba care au vorbit cu ei şi i-au încurajat să îşi continue viaţa în harul lui Dumnezeu. 44 Când a venit ziua următorului Sabat, aproape toţi oamenii din oraş s-au adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Văzând mulţimile de oameni care se adunaseră, iudeii au devenit foarte invidioşi şi au început să vorbească împotriva lucrurilor despre care predica Pavel, ridiculizându-l. 46 Dar Pavel şi cu Barnaba le-au zis curajoşi: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia predicat întâi vouă. Dar pentru că nu îl acceptaţi şi nici nu vă consideraţi demni de viaţa eternă, să ştiţi că ne întoarcem spre celelalte naţiuni. 47 De fapt, aşa ne-a şi poruncit Isus, zicând: «Te-am desemnat să fii lumina naţiunilor lumii, ducând salvarea până la marginile pământului.»” 48 După ce au auzit aceste cuvinte, cei care nu erau evrei s-au bucurat, au glorificat Cuvântul lui Iahve, iar unii l-au şi crezut. Aceştia erau dintre cei care fuseseră aleşi să aibă viaţa eternă. 49 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în toată acea zonă. 50 Dar iudeii au determinat pe femeile religioase cu autoritate şi pe liderii oraşului să provoace o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba. Astfel au reuşit să îi expulzeze din teritoriul lor. 51 Pavel şi Barnaba şi-au scuturat praful de pe picioare ca gest de protest faţă de ei; şi apoi s-au dus în Iconia. 52 Discipolii care se formaseră (ca rezultat al misiunii lor) erau plini de bucurie şi de Spirit(ul) Sfânt.