1 Pavel a intrat apoi împreună cu Barnaba în sinagoga iudeilor din Iconia. Acolo erau prezenţi atât evrei, cât şi oameni de alte naţionalităţi. Vorbind celor adunaţi, au determinat pe mulţi dintre ei să creadă. 2 Dar unii iudei care nu crezuseră, au provocat pe cei care nu erau evrei să discute în contradictoriu cu Pavel şi cu Barnaba. 3 Ei au rămas totuşi mai mult timp în Iconia şi vorbeau curajoşi despre harul oferit de Iahve. El susţinea mesajul lor, confirmându-i autenticitatea prin lucrurile supranaturale şi prin minunile pe care le făceau. 4 Oamenii din oraş au format două grupuri: unii erau partizanii iudeilor, iar ceilalţi susţineau pe apostoli. 5 Iudeii (care nu crezuseră) şi oameni din alte etnii care le erau ostili, au decis împreună cu liderii lor să provoace o revoltă şi să îi omoare cu pietre. 6 Dar când au înţeles intenţia lor, Pavel şi Barnaba au fugit în regiunea numită Licaonia şi în vecinătăţile ei. Acolo erau oraşele Listra şi Derbe, 7 unde au continuat să predice Vestea Bună. 8 În Listra exista un om ale cărui picioare erau paralizate. Având acest handicap fizic din naştere, nu putuse niciodată să meargă. 9 În timp ce Pavel vorbea, el stătea jos şi îi asculta mesajul. Pavel a privit direct spre el; şi constatând că avea credinţă care i-ar fi facilitat vindecarea, 10 i-a zis cu intensitate în voce: „Ridică-te şi stai drept pe picioarele tale!” Atunci, dintr-o săritură, el a stat pe picioarele lui; şi astfel a început să meargă singur. 11 Când au văzut ce făcuse Pavel, mulţimile de oameni au strigat în limba licaoniană: „Au coborât zeii între noi sub formă de oameni!” 12 Pe Barnaba îl considerau Zeus, iar pe Pavel îl numeau Hermes – pentru că el le prezenta Cuvântul. 13 Templul lui Zeus era amplasat chiar la intrarea în oraş. Preotul lui a venit lângă porţi cu boi şi cu ghirlande de flori, intenţionând ca împreună cu mulţimile de oameni, să îi sacrifice şi să le ofere (lui Pavel şi lui Barnaba) ca ofrandă. 14 Când au înţeles intenţia lor, Pavel şi Barnaba şi-au rupt hainele. Apoi au venit în mijlocul lor şi au strigat: 15 „Oamenilor, de ce faceţi acest lucru? Noi suntem tot oameni ca voi! Şi vă predicăm Vestea Bună, tocmai ca să abandonaţi aceste practici inutile şi să vă întoarceţi (în ce priveşte închinarea voastră) spre Dumnezeul viu. El este Cel care a creat cerul, pământul, marea şi tot ce le populează. 16 Până acum, a permis tuturor naţiunilor să îşi decidă (plenar) modul lor de existenţă, 17 deşi El v-a demonstrat că există şi v-a făcut bine, dându-vă ploaie din cer şi favorizând productivitatea agricolă la timpul optim. Tot El este Cel care v-a oferit hrană (din abundenţă) şi v-a umplut inimile de bucurie!” 18 Cu aceste cuvinte, ei abia au reuşit să oprească mulţimile de oameni din intenţia lor de a li se închina oferindu-le animale sacrificate. 19 Atunci, nişte iudei care proveneau din Antiohia şi din Iconia, au venit acolo şi au provocat o reacţie de respingere din partea acelor mulţimi de oameni. Astfel, Pavel a fost lovit de ei cu pietre. Apoi, considerându-l deja mort, l-au scos dintre ei, târându-l în exteriorul oraşului. 20 Dar când a fost înconjurat de discipoli, Pavel şi-a revenit, s-a ridicat şi a intrat în oraş. Apoi, a doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnaba. 21 Au predicat Vestea Bună şi în acel oraş, determinând apariţia multor discipoli. Apoi s-au deplasat pe traseul Listra – Iconia – Antiohia. 22 În acele localităţi au consolidat spiritual discipolii, încurajându-i să persevereze în ce priveşte credinţa. Apoi le-au mai precizat că pentru a intra în Regatul lui Dumnezeu, trebuie să suportăm multe necazuri. 23 Au desemnat prezbiteri în fiecare comunitate (locală) de creştini; iar după ce s-au rugat (pentru ei) şi au postit, i-au lăsat în grija lui Isus în care crezuseră. 24 Trecând apoi prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia. 25 După ce au predicat Cuvântul (lui Dumnezeu) în Perga, au ajuns în Atalia. 26 Apoi şi-au continuat drumul deplasându-se cu corabia spre Antiohia. Astfel au ajuns în locul din care plecaseră după ce fuseseră predaţi harului lui Dumnezeu pentru această misiune. 27 După revenirea lor, au convocat o adunare a comunităţii creştinilor, în cadrul căreia au relatat tot ce realizase Dumnezeu prin intermediul lor şi cum a facilitat El credinţa celorlalte naţiuni. 28 Apoi au rămas acolo mai mult timp cu discipolii (lui Isus).