1 Din provincia Iudeea, veniseră nişte oameni care aduseseră fraţilor următoarea învăţătură: „Dacă nu sunteţi circumcişi conform tradiţiei provenite de la Moise, nu puteţi fi salvaţi!” 2 Ei au provocat astfel o mare controversă, discutând în contradictoriu cu Pavel şi cu Barnaba. Atunci fraţii au decis să trimită la Ierusalim pe Pavel şi pe Barnaba împreună cu câţiva dintre ei, pentru a dezbate acest subiect cu apostolii şi cu prezbiterii. 3 În urma acestei delegări din partea Comunităţii (creştinilor din Antiohia), ei au plecat şi au călătorit prin (provinciile) Fenicia şi prin Samaria, povestind despre întoarcerea celorlalte naţiuni la Dumnezeu. Astfel au produs o mare bucurie tuturor fraţilor din acele localităţi. 4 Când au ajuns la Ierusalim, comunitatea creştinilor împreună cu apostolii şi prezbiterii (acesteia), au fost încântaţi de venirea lor şi i-au ascultat relatând tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci unii care proveneau din gruparea fariseilor, s-au ridicat şi au susţinut obligativitatea circumciziei şi a respectării legii mozaice pentru cei care devin creştini şi care nu sunt evrei. 6 În consecinţă, apostolii şi prezbiterii au organizat o reuniune, pentru a decide cu privire la această dispută. 7 După o lungă dezbatere, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Fraţilor, cunoaşteţi faptul că Dumnezeu a decis de mai mult timp să mă aleagă dintre voi; şi m-a desemnat să predic celorlalte naţiuni despre Vestea Bună care se acceptă prin credinţă. 8 Iar Dumnezeu care cunoaşte ce gândesc oamenii, le-a oferit Spiritul Sfânt exact cum ni L-a oferit şi nouă. 9 El nu a făcut discriminare între noi şi ceilalţi care au crezut, ci le-a iertat (şi lor) păcatele. 10 În consecinţă, vreau să ştiu de ce Îl provocaţi pe Dumnezeu pretinzând discipolilor (lui Isus) respectarea altor reguli. Ele au fost imposibil de respectat atât pentru strămoşii noştri, cât şi pentru generaţia noastră. 11 Noi credem că indiferent de naţionalitate, suntem salvaţi prin harul Stăpânului nostru Isus.” 12 Apoi toţi cei care erau adunaţi acolo, au continuat să asculte pe Barnaba şi pe Pavel. Ei le-au relatat despre toate minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin intermediul lor pentru a demonstra celorlalte naţiuni cine este El. 13 Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon ne-a relatat despre faptul că Dumnezeu este preocupat de naţiunile lumii, după ce decisese iniţial să aleagă dintre ele un popor care să Îl reprezinte. 15 Astfel se confirmă următoarele cuvinte scrise în cărţile profeţilor: 16 «Apoi voi reveni şi voi reface familia lui David, îi voi reconstitui edificiile care fuseseră dărâmate şi îl voi reabilita. 17 Voi proceda astfel pentru ca ceilalţi oameni care nu sunt evrei şi care totuşi Îmi aparţin, să Mă caute! – 18 Aceste lucruri au fost spuse de Iahve, care le cunoştea din eternitate şi care face ca ele să se întâmple.» 19 Deci eu consider că nu este cazul să impunem oamenilor celorlalte naţiuni nişte reguli suplimentare după ce ei s-au întors la Dumnezeu; 20 ci să scriem o decizie în care să precizăm că le sunt interzise următoarele lucruri: consumarea cărnii de animale care fuseseră iniţial oferite zeilor, practicarea imoralităţii sexuale, mâncarea animalelor sugrumate şi folosirea sângelui ca aliment. 21 În ce priveşte scrierile care îl au ca redactor (iniţial) pe Moise, ele sunt prezentate (prin citire) de mult timp în zilele de Sabat, în fiecare oraş unde există sinagogi.” 22 Atunci apostolii şi prezbiterii, în acord cu toţi ceilalţi care formau Comunitatea lui Cristos, au decis ca Pavel şi Barnaba să fie trimişi la Antiohia împreună cu Iuda care se mai numea şi Barsaba şi cu Sila. Ei erau recunoscuţi ca bărbaţi remarcabili între ceilalţi fraţi. 23 Decizia trimisă prin ei avea următorul conţinut: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii, pentru fraţii dintre celelalte naţiuni care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia: salutări. 24 Am fost informaţi despre faptul că există unele persoane dintre noi care v-au vizitat şi care v-au prezentat fără aprobarea noastră un mesaj care v-a produs confuzie. 25 În urma unui conciliu pe care l-am făcut, am decis în unanimitate să vă transmitem decizia noastră printr-un grup de oameni, din care să facă parte Barnaba şi Pavel. Noi avem un mare respect faţă de aceşti doi reprezentanţi ai noştri, 26 pentru că ei şi-au riscat viaţa din cauza numelui Stăpânului nostru Isus Cristos. 27 Am trimis şi pe Iuda împreună cu Sila care vă vor confirma verbal decizia noastră. 28 Fiind aprobaţi şi de Spiritul Sfânt, noi am stabilit că nu este cazul să vă solicităm respectarea unor reguli suplimentare; ci trebuie să vă limitaţi la câteva lucruri strict necesare. 29 Astfel, decizia noastră se referă la interdicţie pentru următoarele lucruri: consumul cărnii închinate idolilor, al sângelui ca aliment şi al animalelor sugrumate. Nu (vă) este permis nici adulterul. Pentru voi este bine şi suficient să respectaţi aceste reguli. Salutări.” 30 Ei au plecat şi au ajuns în Antiohia, unde au înmânat decizia celor care se adunaseră. 31 După ce au citit-o, fraţii au fost încântaţi de încurajarea pe care au primit-o. 32 Iuda şi Sila care erau profeţi, le-au vorbit şi i-au edificat printr-un amplu mesaj. 33 După un timp, fraţii le-au permis să revină la cei care îi trimiseseră. 34 [Totuşi, Sila a decis să mai rămână acolo.] 35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau mulţimile de oameni, proclamând Cuvântul lui Isus împreună cu mulţi alţi predicatori. 36 După un timp, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să îi vizităm pe fraţii din toate oraşele în care am predicat Cuvântul lui Isus.” 37 Barnaba dorea să îl ia împreună cu ei şi pe Ioan, care se mai numea şi Marcu. 38 Dar Pavel a considerat că nu este corect ca el să facă parte din echipa lor, pentru că refuzase să îi însoţească în misiunea din Pamfilia. 39 Acesta a fost motivul pentru care cei doi nu au mai putut merge împreună. Astfel, Barnaba a plecat în Cipru împreună cu Marcu; 40 iar Pavel a format o echipă cu Sila şi au plecat, după ce fraţii şi-au exprimat dorinţa ca harul Stăpânului Isus să fie cu ei. 41 Au călătorit prin Siria şi prin Cilicia, unde au ajutat la creşterea spirituală a comunităţilor de creştini.