1 Pavel a ajuns apoi la Derbe şi la Listra. Acolo exista un discipol numit Timotei care era fiul unei iudaice credincioase. Tatăl lui era grec. 2 Fraţii din localitatea Listra au spus lucruri bune despre Timotei. 3 Pavel a vrut să îl ia în echipa lui; dar mai întâi l-a circumcis – din cauza iudeilor care erau în acea zonă şi care ştiau că tatăl lui este grec. 4 În timp ce treceau prin oraşe, au informat fraţii despre deciziile apostolilor şi ale prezbiterilor din Ierusalim, învăţându-i să le respecte. 5 Comunităţile celor care credeau, progresau spiritual consolidându-şi credinţa; şi în fiecare zi creştea numărul creştinilor (care le formau). 6 Spiritul Sfânt nu le-a permis să predice Cuvântul în Asia. Atunci ei au călătorit prin teritoriile Frigiei şi ale Galatiei. 7 Când au fost lângă Misia, intenţionau să treacă prin Bitinia. Dar nici pentru această zonă nu au primit aprobarea din partea Spiritului lui Isus. 8 Astfel, au trecut prin Misia şi au ajuns la Troa. 9 Acolo, noaptea, Pavel a avut o viziune supranaturală. A văzut un bărbat macedonean care stătea în picioare şi îl ruga astfel: „Vino în Macedonia şi ajută-ne!” 10 După acea viziune, am decis să mergem în Macedonia. Pentru noi era deja evident că Dumnezeu ne chema acolo ca să predicăm Vestea Bună. 11 Am plecat cu corabia din Troa având ca destinaţie Samotracia. A doua zi ne-am deplasat spre Neapolis. 12 Apoi ne-am continuat drumul şi am ajuns la Filipi care este primul oraş al provinciei Macedonia cu statut de colonie romană. Acolo am rămas mai multe zile. 13 În ziua destinată Sabatului, am ieşit din oraş şi am mers pe malul unui râu unde presupuneam că este un loc unde vin oamenii să se roage. Am stat jos şi am vorbit femeilor care deja erau adunate acolo. 14 Una dintre ele era o femeie cu reverenţă faţă de Dumnezeu. Ea se numea Lidia şi provenea din oraşul Tiatira, unde vindea haine de purpură. În timp ce asculta, Stăpânul Isus a făcut-o să înţeleagă mesajul lui Pavel. 15 După ce a fost botezată împreună cu membrii familiei ei, ne-a zis: „Dacă mă consideraţi credincioasă (lui Isus), vă rog să veniţi ca să găzduiţi în casa mea!” Astfel ne-a convins şi am acceptat oferta ei. 16 În timp ce ne duceam la locul de rugăciune, ne-am întâlnit cu o sclavă posedată de un spirit care îi conferea capacitatea să ghicească. Datorită performanţelor în acest domeniu, era folosită de stăpânii ei ca o importantă sursă de câştig financiar. 17 Sclava venea după Pavel şi după noi, strigând: „Aceşti oameni sunt sclavii Dumnezeului Foarte Înalt. Ei vă predică despre cum puteţi fi salvaţi!” 18 A vorbit astfel mai multe zile. Atunci Pavel, foarte deranjat, s-a întors şi a zis spiritului (care o poseda): „În numele lui Isus Cristos îţi ordon să ieşi din ea!” Şi spiritul a ieşit chiar atunci. 19 Când au constatat stăpânii sclavei că a dispărut posibilitatea de a mai câştiga bani din ghicit, au prins pe Pavel şi pe Sila. Apoi i-au adus cu forţa în piaţa publică, predându-i autorităţilor oraşului. 20 Ei i-au pârât în faţa guvernatorilor, zicând: „Aceşti oameni ne perturbă ordinea publică a oraşului. Ei sunt nişte iudei 21 care predică nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie să le acceptăm şi nici să le practicăm!” 22 Mulţimea celor care se adunaseră acolo, s-a manifestat şi ea împotriva lor; iar guvernatorii au ordonat să li se rupă hainele de pe ei şi apoi să fie bătuţi. 23 După ce le-au aplicat multe lovituri, i-au băgat în închisoare şi au ordonat gărzii să îi păzească bine. 24 În urma acestui ordin, şeful închisorii i-a introdus în cea mai sigură celulă şi le-a imobilizat picioarele în butuci. 25 Pe la mijlocul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi Îl lăudau pe Dumnezeu cântând, în timp ce toţi ceilalţi deţinuţi îi ascultau. 26 Atunci s-a produs un mare cutremur de pământ care a afectat închisoarea până la fundaţie, a deschis toate uşile şi a distrus toate sistemele de imobilizare ale deţinuţilor. 27 Şeful închisorii s-a trezit şi a văzut că uşile închisorii erau deschise. Atunci şi-a scos sabia şi intenţiona să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu intensitate în voce: „Să nu îţi faci niciun rău! Nimeni nu a fugit!” 29 După ce a cerut o torţă, şeful închisorii s-a dus repede jos unde erau Pavel şi Sila şi a căzut la picioarele lor, tremurând. 30 Apoi i-a scos de acolo şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu salvat?” 31 Ei i-au răspuns: „Crede în Stăpânul Isus împreună cu toată familia ta; şi veţi fi salvaţi!” 32 Ei le-au predicat Cuvântul lui Isus tuturor celor care făceau parte din familia lui. 33 Şeful închisorii le-a spălat chiar atunci rănile; şi apoi, el împreună cu ceilalţi membrii ai familiei, au fost botezaţi. 34 După ce i-a dus acasă la el, le-a dat să mănânce şi şi-au exprimat toţi bucuria că au crezut în Dumnezeu. 35 Când s-a făcut ziuă, guvernatorii oraşului i-au trimis pe cei care executau şi transmiteau ordinele lor, ca să spună şefului închisorii: „Eliberează pe acei oameni!” 36 Atunci şeful închisorii a vorbit lui Pavel, zicându-i: „Guvernatorii au dat ordin să fiţi eliberaţi. Acum sunteţi liberi să plecaţi liniştiţi unde doriţi.” 37 Dar Pavel le-a zis: „Am fost bătuţi în public fără să fim judecaţi şi ne-au băgat în închisoare – deşi suntem cetăţeni romani – iar acum vor să ne elibereze în secret!? Nu acceptăm! Să vină ei personal să ne ducă afară!” 38 Cei care transmiseseră ordinul guvernatorilor, au revenit la ei cu acest răspuns. Aceştia s-au temut când au auzit că cei pe care îi trataseră astfel sunt cetăţeni romani. 39 Apoi au venit să îi liniştească, i-au condus (amabil) afară şi i-au rugat să plece din oraş. 40 După ce au ieşit din închisoare, s-au dus în casa Lidiei unde au încurajat fraţii; şi apoi au plecat.