1 Trecând prin Amfipoli şi prin Apolonia, Pavel împreună cu Sila au ajuns la Tesalonic. Acolo exista o sinagogă (a iudeilor). 2 Conform obiceiului lui, Pavel a intrat în sinagogă; şi în trei zile de Sabat a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând şi demonstrând că ele vorbesc despre suferinţa, moartea şi învierea lui Cristos. El le spunea apoi: „Acest Isus despre care v-am vorbit, este, de fapt, Cristos!” 4 Unii dintre iudei împreună cu mai mulţi greci care aveau reverenţă faţă de Dumnezeu, au fost convinşi şi au acceptat ce spuneau Pavel şi Sila. Acestui grup i s-a alăturat şi unul format din femei respectate în (acel) oraş. 5 Dar iudeii care nu crezuseră, au devenit invidioşi. Atunci ei au adunat un grup de oameni răi pe care i-au găsit în piaţă şi au provocat dezordine în oraş. Au intrat cu forţa în casa lui Iason, căutând pe Pavel şi pe Sila ca să îi aducă în faţa poporului. 6 Dar pentru că nu i-au găsit acolo, au luat cu forţa pe Iason şi pe câţiva fraţi şi i-au dus în faţa guvernatorilor oraşului, unde au strigat despre ei astfel: „Aceşti oameni care au întors lumea pe dos, au venit şi aici, 7 iar Iason i-a primit în casa lui. Toţi aceştia nu respectă decretele Cezarului şi susţin că există un alt Rege care se numeşte Isus!” 8 Atât oamenii adunaţi, cât şi guvernatorii au fost deranjaţi când au auzit aceste lucruri. 9 Ei au eliberat pe Iason şi pe ceilalţi numai după ce aceştia au plătit o sumă de bani. 10 După ce s-a înnoptat, fraţii au trimis imediat pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Aceia erau mai receptivi decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mult entuziasm şi comparau mesajul predicilor cu Scripturile, ca să testeze corectitudinea lui. 12 În consecinţă, multe femei grecoaice care aveau poziţii sociale respectabile şi mulţi alţi bărbaţi, au crezut. 13 Dar când au constatat că Pavel proclama Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, iudeii din Tesalonic au venit acolo ca să provoace oamenii la revoltă împotriva lui. 14 Atunci fraţii l-au condus pe Pavel până spre mare, în timp ce Sila şi Timotei au rămas în Bereea. 15 Cei care au mers cu Pavel, l-au escortat până la Atena. Apoi au plecat ca să îi anunţe pe Sila şi pe Timotei să vină cât pot de repede la el. 16 În timp ce îi aştepta Pavel în Atena, a fost foarte provocat de idolatria oraşului. 17 În sinagogă avea discuţii cu iudei şi cu oameni care manifestau reverenţă faţă de Dumnezeu; iar în piaţă vorbea în fiecare zi cu cei pe care îi întâlnea acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni şi stoici, au avut unele discuţii cu el. Apoi unii dintre ei au zis: „Ce vrea să spună acest vorbitor mediocru?” Dar când au auzit că vorbeşte despre Isus şi despre înviere, alţii au zis: „Probabil are discursuri despre nişte zei pe care încă nu îi cunoaştem!” 19 Atunci l-au invitat în Areopag şi i-au zis: „Dorim să auzim care este noutatea despre care vorbeşti tu! 20 Ne-ai făcut curioşi, pentru că mesajul tău ni se pare ciudat.” 21 (Toţi atenienii şi ceilalţi străini care locuiau în acel oraş aveau obiceiul să spună sau să asculte noutăţi.) 22 Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Cetăţeni ai Atenei! Am constatat că sunteţi foarte religioşi. 23 În timp ce mă deplasam prin oraşul vostru şi mă uitam la ce vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar care avea pe el următoarea inscripţie: «Unui Dumnezeu necunoscut». Discursul meu va fi tocmai despre acest Dumnezeu căruia vă închinaţi fără să îl cunoaşteţi. 24 Este vorba despre Dumnezeul care a creat atât Universul, cât şi pământul. El nu locuieşte în temple construite de mâna omului; 25 şi nici nu are nevoie de ajutorul vreunui om; pentru că tocmai El este Cel care dă tuturor viaţă, energia pentru a trăi şi toate celelalte lucruri necesare existenţei. 26 Dintr-un singur om, El a făcut ca pământul să fie locuit de toate naţiunile existente acum pe el; şi le-a stabilit anticipat atât timpul, cât şi zona lor de existenţă. 27 Le-a oferit astfel (oamenilor) posibilitatea să Îl caute şi să încerce să Îl identifice, chiar dacă El nu este departe de niciunul dintre noi. 28 Atunci când unii dintre poeţii voştri au spus «Suntem descendenţii Lui», ei au afirmat astfel că în El este sursa noastră pentru viaţă, pentru mişcare şi pentru existenţă. 29 Deci pentru că descindem din Dumnezeu, nu trebuie să credem că această Divinitate este asemănătoare cu o imagine făcută din aur, din argint sau din pietre sculptate conform imaginaţiei omeneşti. 30 (Acest) Dumnezeu nu ne responsabilizează pentru felul în care am trăit în vremea în care nu am cunoscut această realitate. Dar de-acum înainte, El ordonă tuturor oamenilor, de oriunde ar fi ei, să se pocăiască; 31 pentru că a stabilit o zi în care va judeca într-un mod corect lumea. A decis că postul de Judecător Îi va fi conferit atunci Acelui Om desemnat de El în acest scop. Şi deja I-a confirmat această funcţie din momentul în care L-a înviat.” 32 Când au auzit ei despre morţi care învie, unii l-au ridiculizat, iar alţii au zis: „Despre aceste lucruri te vom asculta cu altă ocazie.” 33 Astfel, Pavel a plecat dintre ei. 34 Dar unii dintre cei care ascultaseră mesajul lui, au crezut şi au format un grup, în care era Dionisie – membru al areopagului – şi o femeie care se numea Damaris.