2
Când era „ziua Cincizecimii”, (discipolii) erau toţi împreună în acelaşi loc. Atunci, în mod instantaneu, a venit din cer un sunet ca cel produs de un vânt de mare intensitate. El s-a auzit în toată casa în care erau ei adunaţi. Au văzut (şi) nişte limbi ca de foc venind şi aşezându-se câte una pe fiecare dintre ei. Toţi s-au umplut de Spirit Sfânt; apoi au început să vorbească în alte limbi (decât ebraica), iar Spiritul decidea pentru ei care erau acelea. Existau atunci în Ierusalim iudei religioşi veniţi dintre toate naţiunile de pe pământ. Când au auzit acel sunet, mulţi oameni s-au adunat acolo şi au fost foarte surprinşi când i-au auzit vorbind în limba lor. Toţi se mirau şi discutau uimiţi unii cu alţii, zicând: „Oare toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni? Atunci cum se explică faptul că îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba (poporului) în care ne-am născut? Suntem aici parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia, 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, din zonele Libiei, dinspre Cirena, oaspeţi din Roma… Indiferent că suntem iudei sau prozeliţi, 11 cretani şi arabi – îi auzim vorbind (despre) lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbile popoarelor de unde venim!” 12 Toţi erau foarte surprinşi; şi neştiind ce să creadă, se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest fenomen?” 13 Dar alţii îi ridiculizau, zicând celorlalţi: „Sunt beţi!” 14 Atunci Petru s-a ridicat împreună cu ceilalţi unsprezece şi li s-a adresat strigând astfel: „Bărbaţi iudei şi voi care locuiţi în Ierusalim! Ascultaţi-mă! 15 Aceşti oameni nu sunt beţi – cum aţi presupus voi – pentru că nu este decât a treia oră a zilei. 16 Ci cu ei se întâmplă ce a spus profetul Ioel: 17 «În zilele de la sfârşit – zice Dumnezeu – voi turna din Spiritul Meu peste orice om. Fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea revelaţii supranaturale şi bătrânii voştri vor visa lucruri semnificative. 18 Da, în acele zile voi turna din Spiritul Meu chiar peste sclavi şi peste sclave, care vor profeţi. 19 Voi face să apară semne miraculoase, iar pe pământ vor fi minuni, sânge, foc şi un vârtej de fum. 20 Înaintea apariţiei acelei zile speciale a lui Iahve, soarele se va transforma într-un corp ceresc fără lumină, iar luna va fi ca sângele. 21 Atunci, oricine va invoca numele lui Iahve, va fi salvat.» 22 Bărbaţi israelieni, ascultaţi-mă! Vreau să vă vorbesc acum despre Isus din Nazaret – acel Om confirmat de Dumnezeu în faţa voastră prin minunile, prin lucrurile supranaturale şi prin faptele Lui care-I demonstrau autoritatea. Ştiţi că toate aceste lucruri le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru. 23 Conform preştiinţei lui Dumnezeu, acest Om a ajuns la discreţia voastră şi L-aţi crucificat folosindu-vă în acest scop de cei păcătoşi. 24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii; pentru că era imposibil să rămână reţinut (în mormânt) de ea! 25 De fapt, David zisese despre El astfel: «Eu Îl aveam permanent pe Iahve înaintea Mea, pentru că El este la dreapta ca să Îmi asigure stabilitatea. 26 Acesta este motivul pentru care am bucurie în inimă şi limba Mea exprimă cuvinte de veselie. Chiar şi corpul Mi se va odihni în speranţă; 27 pentru că nu Îmi vei lăsa sufletul în locuinţa morţilor şi nu vei permite ca Sfântul Tău să experimenteze descompunerea. 28 Mi-ai revelat strategia vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta.» 29 În legătură cu patriarhul David, vă cer permisiunea, fraţilor, să declar fără ruşine că a murit şi că (apoi) a fost înmormântat; iar mormântul lui s-a păstrat în ţara noastră până astăzi. 30 David era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că îi va pune pe tronul lui pe unul dintre descendenţi. 31 Când a spus că sufletul lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi când a afirmat despre corpul lui că nu va suferi descompunerea, el profeţea despre învierea lui Cristos! 32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, iar noi toţi suntem martori ai Lui. 33 Şi ce se întâmplă acum, este urmarea faptului că după ce S-a înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl aprobarea să Îşi respecte promisiunea referitoare la Spiritul Sfânt, «a turnat» (peste noi) exact ce vedeţi şi ce auziţi. 34 Desigur, David nu a urcat în cer; ci singur recunoaşte: «Iahve a zis Stăpânului meu: ‘Stai la dreapta Mea, 35 până Îţi voi pune duşmanii sub picioare.’» 36 Deci să fie clar tuturor urmaşilor lui Israel că Dumnezeu a făcut Stăpân şi Cristos pe acest Isus pe care voi L-aţi crucificat.” 37 După ce au auzit ei aceste cuvinte, au fost foarte impresionaţi; apoi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38 Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă! Şi fiecare dintre voi să solicite botezul în numele lui Isus Cristos, având în vedere iertarea păcatelor voastre. Apoi veţi primi darul Sfântului Spirit. 39 Pentru că această promisiune este valabilă pentru voi, pentru copiii voştri, pentru copiii copiilor voştri şi pentru toţi cei care se vor naşte în viitor şi cărora Iahve, Dumnezeul nostru, le va adresa această chemare, indiferent cât de mare va fi numărul lor!” 40 Astfel încerca Petru să îi convingă, zicându-le printre altele: „Salvaţi-vă din mijlocul acestei generaţii degradate.” 41 Cei care au crezut ce predica el, au fost botezaţi. Astfel, în acea zi, numărul discipolilor s-a mărit cu aproape trei mii de persoane. 42 În mod consecvent, ei practicau însuşirea învăţăturii apostolilor, părtăşia între fraţi, frângerea pâinii şi rugăciunea. 43 Fiecare dintre ei avea o atitudine de reverenţă; iar prin intermediul apostolilor se făceau multe minuni şi lucruri supranaturale. 44 Toţi cei care credeau (în Isus), formaseră un grup în care foloseau împreună tot ce aveau. 45 Îşi vindeau terenurile agricole şi averile, iar banii obţinuţi astfel erau împărţiţi între ei conform nevoilor fiecăruia. 46 Toţi erau prezenţi în zona de lângă templu în fiecare zi. Apoi, când se duceau acasă, frângeau pâinea şi serveau masa cu bucurie şi cu o inimă curată. 47 Ei Îl lăudau pe Dumnezeu şi erau admiraţi de toţi oamenii; şi Iahve îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau salvaţi.