1 Dar Saul încă ameninţa cu moartea pe discipolii lui Isus. El s-a dus la marele preot, 2 căruia i-a cerut aprobări scrise pentru a face arestări în toate sinagogile din Damasc; şi astfel, dacă va constata (acolo) că există unii care merg pe Drumul Credinţei, indiferent că sunt bărbaţi sau femei, să poată să îi prindă şi să îi aducă la Ierusalim. 3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, în mod instantaneu a apărut în jurul lui o lumină din cer. 4 Atunci el a căzut la pământ şi a auzit o voce care îi zicea: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?” 5 El a răspuns: „Cine eşti Tu, Doamne?” Iar vocea i-a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuţi. [Ţi-ar fi incomod să dai cu piciorul înapoi într-un obiect ascuţit!]” 6 Atunci, tremurând din cauza fricii, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” Iar El i-a zis: „Ridică-te, intră în oraş şi acolo cineva îţi va spune ce trebuie să faci.” 7 Oamenii care îl însoţeau, au rămas foarte surprinşi; pentru că deşi auzeau vocea, nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a ridicat de la pământ; şi chiar dacă avea ochii deschişi, nu mai vedea nimic cu ei. Atunci ei l-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. 9 Trei zile nu a văzut, nu a mâncat şi nici nu a băut nimic. 10 În Damasc exista un discipol care se numea Anania. Iahve i-a zis într-o viziune: „Anania!” Iar el a răspuns: „Sunt la dispoziţia Ta, Doamne!” 11 Atunci Iahve i-a zis: „Pleacă şi du-te pe strada care se numeşte «Dreaptă». Acolo să cauţi în casa lui Iuda pe cineva numit Saul şi care provine din Tars. Acum el se roagă; 12 şi i s-a arătat într-o viziune că a venit la el un om numit Anania care a intrat şi şi-a pus mâinile peste el ca să îşi refacă vederea.” 13 Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut acest om sfinţilor Tăi din Ierusalim. 14 Ştiu că el chiar şi aici este autorizat de liderii preoţilor ca să aresteze pe toţi cei care invocă numele Tău!” 15 Dar Iahve i-a zis: „Du-te la el, pentru l-am ales ca să ducă mesajul despre numele Meu atât celorlalte naţiuni şi regilor (lor), cât şi urmaşilor lui Israel; 16 şi îi voi arăta tot ce va trebui să suporte pentru numele Meu!” 17 Atunci Anania a plecat. După ce a ajuns în acea casă, şi-a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saul, Stăpânul Isus, care ţi s-a revelat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să îţi refaci vederea şi să te umpli de Spiritul Sfânt.” 18 Chiar în acel moment, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi; iar el şi-a refăcut vederea. Apoi s-a ridicat şi a fost botezat. 19 După ce a mâncat, şi-a revenit fizic. Saul a rămas câteva zile cu discipolii care erau în Damasc. 20 Şi imediat a început să predice în sinagogi, spunând că Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei care îl auzeau, rămâneau foarte surprinşi şi ziceau: „Oare nu este el acel persecutor renumit care îi urmărea în Ierusalim pe cei care invocau acest Nume? Şi nu a venit el aici cu intenţia să îi aresteze şi să îi ducă în faţa liderilor preoţilor?” 22 Totuşi, Saul îşi consolida poziţia din ce în ce mai mult şi intimida iudeii care locuiau în Damasc, demonstrându-le în faţa tuturor că Isus este Cristos. 23 După un timp, iudeii au decis să îl omoare. 24 Dar Saul a fost informat despre acest complot. Pentru că aveau această intenţie, porţile (oraşului) erau păzite permanent ziua şi noaptea. 25 Totuşi, într-o noapte, discipolii l-au scăpat coborându-l (cu frânghii) într-un coş, printr-o fereastră din zid. 26 Când a ajuns în Ierusalim, Saul a vrut să se integreze în gruparea discipolilor (lui Isus); dar toţi se fereau de el, pentru că nu puteau să creadă că este (şi el) discipol. 27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a relatat cum Îl văzuse Saul pe Isus care i-a vorbit pe drumul spre Damasc şi cum predicase acolo cu mare curaj în numele Lui. 28 Din acel moment, el stătea în compania lor, oriunde mergeau ei prin Ierusalim. 29 Saul vorbea cu mare curaj în numele lui Isus, întreţinând discuţii controversate cu iudeii care vorbeau limba greacă. Dar ei intenţionau să îl omoare. 30 Când au auzit fraţii despre această intenţie, l-au dus la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Troa. 31 Comunitatea discipolilor beneficia de pace în toate zonele din Iudeea, din Galileea şi din Samaria. Ea se consolida spiritual, manifesta reverenţă faţă de Iahve şi se înmulţea cu ajutorul Spiritului Sfânt. 32 În timp ce Petru călătorea făcând vizite tuturor fraţilor, a ajuns şi la cei care locuiau în Lida. 33 Acolo a găsit un om care se numea Enea. El stătea într-un pat, fiind paralizat de opt ani. 34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi strânge-ţi patul!” Atunci Enea s-a ridicat imediat. 35 Văzându-l (vindecat), toţi locuitorii din Lida şi din Sarona s-au întors la Dumnezeu. 36 În Iope exista o femeie care aparţinea grupului discipolilor. Ea se numea Tabita – nume care se traduce cu Dorca. Această femeie făcea fapte bune şi multe alte binefaceri. 37 În acel timp, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o într-o cameră la etaj. 38 Pentru că Lida era aproape de Iope, când au auzit discipolii că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, care l-au chemat, rugându-l: „Nu întârzia să vii până la noi!” 39 Petru s-a ridicat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns acolo, l-au dus în camera de la etaj, unde toate văduvele l-au înconjurat plângând şi arătându-i hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca atunci când trăia. 40 Petru a dat afară pe toţi şi apoi a îngenuncheat şi s-a rugat. Întorcându-se spre corpul femeii, a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii; şi când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41 El i-a întins mâna şi a ridicat-o. Apoi a chemat imediat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a prezentat-o vie! 42 Această minune a fost cunoscută în tot oraşul Iope; şi mulţi oameni din el au crezut în Dumnezeu. 43 Petru a rămas mai multe zile în Iope la un tăbăcar care se numea Simon.