1 Fraţilor, vă vorbesc acum despre Vestea Bună pe care v-am prezentat-o şi pe care voi aţi acceptat-o; apoi, pentru un timp aţi fost chiar consecvenţi în atitudinea voastră faţă de ea. 2 Şi, de fapt, în urma proclamării acestei Veşti Bune, voi sunteţi (dintre cei) salvaţi – cu condiţia să o păstraţi nemodificată în conţinutul ei, adică având exact mesajul pe care vi l-am predicat eu. Altfel, faptul că aţi crezut(-o iniţial), ar deveni ceva inutil pentru voi. 3 V-am învăţat exact ce am primit şi eu. Primul lucru important este faptul că în acord cu Scripturile, Cristos a murit pentru păcatele noastre. 4 Apoi, tot conform (profeţiilor) Scripturilor, El a fost înmormântat; şi a înviat a treia zi (după ce murise). 5 După ce a înviat, S-a revelat lui Chifa şi apoi celor doisprezece. 6 El a mai apărut în acelaşi timp şi în faţa a mai mult de cinci sute de fraţi, dintre care majoritatea trăiesc şi acum, iar unii „au adormit”. 7 După ce S-a revelat acestora, a apărut şi în faţa lui Iacov; apoi El Şi-a făcut apariţia în faţa tuturor apostolilor. 8 După toţi aceştia, mi S-a revelat şi mie, deşi sunt ca unul care s-a născut înainte de termen… 9 De fapt, având în vedere că (în trecut) am persecutat comunitatea lui Dumnezeu, eu sunt cel mai nesemnificativ dintre toţi apostolii; şi nici nu merit titlul de apostol. 10 Dar datorită harului lui Dumnezeu, eu am (acum) acest statut. Şi harul Său de care am beneficiat, nu a rămas fără rezultate. Astfel, am lucrat mai mult decât ceilalţi (apostoli); dar nu eu am fost cauza acestor rezultate, ci harul lui Dumnezeu care este în mine! 11 Deci indiferent că v-am predicat eu sau că ei au fost cei care au făcut acest lucru pentru voi, noi toţi predicăm acelaşi mesaj; iar voi sunteţi cei care l-aţi crezut. 12 Dar dacă noi predicăm afirmând despre Cristos că a înviat dintre cei morţi, cum au ajuns unii dintre voi să afirme că nu există posibilitatea învierii celor care au murit? 13 Dacă nu există o înviere a celor morţi, rezultă că nici Cristos nu a înviat. 14 Şi dacă El nu a înviat, atunci predicarea noastră este o activitate inutilă, iar credinţa voastră (bazată pe mesajul predicării noastre) este fără nicio valoare (practică). 15 Apoi, dacă este adevărat că morţii nu învie, noi suntem descoperiţi ca martori mincinoşi, având în vedere afirmaţia pe care am făcut-o despre Dumnezeu atunci când am declarat că El L-a înviat pe Cristos. 16 Dacă cei care au murit nu mai învie, rezultă că nici Cristos nu a înviat. 17 Şi dacă nu a înviat El, atunci credinţa voastră este inutilă, iar voi încă sunteţi în păcatele voastre. 18 O altă implicaţie a acestui fapt este şi aceea că cei care au murit (după ce crezuseră) în Cristos, sunt pierduţi. 19 Dacă ne-am pus speranţa în Cristos doar pentru această viaţă (trăită pe pământ), atunci între toţi oamenii, noi suntem în cea mai lamentabilă situaţie. 20 Dar, realitatea este aceasta: Cristos a înviat; şi dintre toţi cei care „au adormit”, El este primul cu care s-a întâmplat acest lucru – exact ca în cazul fructului care se coace primul. 21 Având în vedere faptul că moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. 22 Toţi cei care îşi trăiesc viaţa în (conformitate cu modelul lui) Adam, mor în mod inevitabil. La fel de sigur este şi faptul că toţi cei care sunt în Cristos, vor învia! 23 Dar cu fiecare se va întâmpla acest lucru la timpul lui. Primul „fruct” este deja Cristos. Apoi va veni rândul celor care sunt ai Lui. Ei vor învia la (re)venirea Sa. 24 Şi totul se va finaliza în momentul în care Cristos, după ce distruge orice conducător, orice autoritate şi orice forţă existentă, va da Regatul în mâna lui Dumnezeu-Tatăl. 25 Se va întâmpla aşa, pentru că trebuie ca El să guverneze până când (Tatăl) Îi va pune toţi duşmanii la picioare. 26 Moartea este ultimul duşman care va fi astfel distrus! 27 De fapt, citim (în Scriptură) că „El I-a subordonat totul (lui Cristos), punându-I-le la picioare!” Dar când se spune că I-a fost subordonat totul, se subînţelege că nu se referă şi la Cel care I-a facilitat această subordonare. 28 Şi, de fapt, atunci când totul I se va fi subordonat Lui, chiar şi Fiul Se va supune Celui care Îi subordonase toate lucrurile; pentru ca Dumnezeu să aibă astfel o totală autoritate recunoscută şi acceptată de toate fiinţele din univers. 29 Dacă nu aceasta ar fi realitatea, ce sens are faptul că unii se botează pentru cei morţi. Vreau să spun că dacă morţii nu învie, de ce se mai botează ei (cei vii) pentru cei care deja au murit? 30 Şi oare de ce suntem noi permanent în pericol? 31 Eu trec printr-un pericol de moarte în fiecare zi… Şi acest lucru este atât de adevărat ca faptul că am motive (serioase) să mă laud cu voi în Cristos Isus, Stăpânul nostru. 32 Aprecierea oamenilor este că în Efes, eu am avut „o luptă cu animale sălbatice”. Şi dacă aceasta este realitatea, oare ce am câştigat? Vreau să spun că dacă nu învie morţii, ar fi logic „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri!”… 33 Nu vă înşelaţi: „Prietenia cu oamenii răi distruge bunele obiceiuri.” 34 Reveniţi la un mod normal de viaţă (creştinească) şi nu mai păcătuiţi. De fapt, unii dintre voi nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Desigur, această constatare este o ruşine pentru voi! 35 Dar cineva ar putea întreba cum este posibil ca morţii să învie şi cu ce fel de corp vor reveni ei. 36 Este o întrebare stupidă! Să vă ilustrez această realitate prin cazul unor seminţe. Ele nu învie decât dacă mai întâi mor. 37 Când semănaţi grâul sau alt fel de cereale, puneţi în pământ nu acea plantă care va creşte mai târziu, ci doar seminţele ei. 38 Apoi Dumnezeu decide în mod suveran ca fiecare sămânţă să primească un „corp” specific. 39 Corpurile în care trăiesc vietăţile, nu sunt identice. Oamenii au un anume fel de corp, animalele au un alt fel de corp, păsările trăiesc într-un corp diferit, iar peştii au şi ei un alt fel de corp. 40 Astfel, există corpuri cereşti şi corpuri pământeşti. Şi fiecare dintre ele se remarcă printr-o strălucire diferită. 41 Într-un fel străluceşte soarele şi altfel străluceşte luna. Stelele au o strălucire diferită; şi niciuna nu este la fel de strălucitoare ca alta. 42 La fel se întâmplă şi atunci când învie morţii. Corpul este „semănat” în pământ, unde putrezeşte. Apoi învie fără să mai existe posibilitatea ca din nou să putrezească. 43 Este „semănat” într-o stare dezonorantă a epuizării (totale), dar învie cu glorie şi în forţă. 44 Ajunge în pământ partea fizică (a omului) şi învie apoi un corp spiritual. Dacă există un corp material, există şi unul spiritual. 45 De fapt, Scriptura spune că Adam, primul om, a devenit un suflet viu; iar despre ultimul Adam este scris că a devenit un spirit care oferă viaţă. 46 Dar în ordine cronologică, primul a fost nu corpul spiritual, ci acela fizic. 47 În timp ce primul om a fost făcut din pământ, al doilea provine din cer. 48 Cel care aparţine pământului, seamănă cu acela care a fost făcut din pământ; iar cel care este din cer, are specificul celui care provine de-acolo. 49 Aşa cum am trăit în corpul făcut (iniţial) din pământ, vom trăi şi în cel ceresc. 50 Fraţilor, vreau să vă spun că este imposibil pentru acest corp compus din carne şi sânge să moştenească Regatul lui Dumnezeu. 51 Vă prezint acum o informaţie nouă (pentru voi): deşi nu toţi vom muri (fizic), toţi vom fi transformaţi. 52 Acest lucru se va întâmpla la ultima trompetă, într-un timp foarte scurt, ca atunci când clipim. Trompeta va (ră)suna, iar cei morţi vor învia nemuritori, în timp ce noi vom fi transformaţi. 53 Tot ce se dezintegrează, trebuie „să se îmbrace” în ceva care nu este afectat de dezintegrare; iar ce este muritor, trebuie „să se îmbrace” în nemurire. 54 Atunci când acest corp care putrezeşte „va fi îmbrăcat” cu imposibilitatea putrezirii iar ce este muritor „va fi îmbrăcat” cu nemurirea, se va confirma practic textul din Scriptură care spune: „Moartea a fost înghiţită. S-a obţinut victoria împotriva ei! 55 Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este forţa de a înţepa?” 56 Păcatul este folosit de moarte pentru „a înţepa”; şi el a primit această forţă odată cu existenţa legii (mozaice). 57 Dar să îi fie aduse mulţumiri lui Dumnezeu, care ne oferă victoria prin Stăpânul nostru care se numeşte Isus Cristos. 58 Deci, dragii mei fraţi, fiţi permanent dedicaţi cu fermitate şi în totalitate lucrării Stăpânului; pentru că ştiţi că această acţiune nu va rămâne fără rezultate.