1 Intenţia voastră trebuie să vizeze cu prioritate acest „drum” al dragostei. În acelaşi timp, să vă doriţi ca dintre darurile spirituale, să îl aveţi pe cel numit profeţie. 2 Fac această precizare având în vedere că (în comparaţie cu profeţia), cine vorbeşte în altă limbă, nu comunică nimic oamenilor (prezenţi), ci (se consideră că) vorbeşte lui Dumnezeu; şi pentru că nimeni nu îi înţelege mesajul, rezultă că vorbeşte ceva misterios la nivelul spiritului lui. 3 În contrast cu acesta, cel care profeţeşte este unul care vorbeşte oamenilor, realizând astfel pentru ei edificare (spirituală), încurajare şi consolare. 4 Cel care vorbeşte în altă limbă, „se edifică” pe el însuşi; dar cine profeţeşte, edifică (spiritual) comunitatea (creştinilor). 5 Eu nu interzic nimănui dintre voi vorbirea în alte limbi. Dar doresc mai mult să aveţi darul profeţiei decât pe cel al vorbirii în alte limbi. Având în vedere principiul conform căruia edificarea Comunităţii (creştinilor) este prioritară, acela care profeţeşte este mai mare decât cel care vorbeşte în alte limbi. Acest lucru este adevărat pentru situaţiile în care nu există cineva care să aibă darul interpretării lor. 6 Fraţilor, nu v-aş ajuta cu nimic dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi. V-aş fi util doar atunci când prin vorbirea mea în limba înţeleasă de voi, v-aş transmite o revelaţie, o posibilitate (suplimentară) de cunoaştere (spirituală), o profeţie sau o învăţătură. 7 Vă ilustrez această realitate luând ca exemplul un fluier sau o harpă. Dacă aceste instrumente care nu sunt fiinţe vii, produc sunete lipsite de claritate, oare cum se va putea înţelege ce se cântă cu ele? 8 Sau dacă instrumentul numit trompetă produce un sunet confuz (armatei), oare pe cine va determina ea astfel să se pregătească de luptă? 9 Exact aceasta este situaţia voastră. Atunci când pronunţaţi „cuvinte” care nu au nicio semnificaţie pentru limba pe care o folosiţi în comunicarea dintre voi, cine oare va înţelege ce spuneţi? Veţi vorbi degeaba… 10 Desigur, în lume există multe limbi diferite; şi niciuna dintre ele nu este (folosită) fără sens. 11 Dar atunci când eu nu înţeleg semnificaţia cuvintelor celui care vorbeşte cu mine, voi fi un străin pentru el, iar el va fi un străin pentru mine. 12 Acest principiu se aplică şi în cazul vostru. În consecinţă, pentru că manifestaţi o preocupare remarcabilă pentru darurile spirituale, să fiţi interesaţi să le aveţi din abundenţă urmărind edificarea spirituală a Comunităţii (creştinilor). 13 Având în vedere acest scop, cel care vorbeşte în altă limbă, să ceară prin rugăciune să aibă şi posibilitatea de a o interpreta. 14 Dacă eu (în loc să vorbesc în alte limbi) mă rog în altă limbă, rezultă (teoretic) că spiritul meu „se roagă”, dar (practic) mintea mea nu participă la această „rugăciune”. 15 Deci cum ar fi normal să procedez? Desigur, ar trebui ca atunci când mă rog, să participe atât spiritul, cât şi mintea mea; iar când cânt, să procedez la fel. 16 Atunci când tu „mulţumeşti” doar la nivelul spiritului, oare cum va putea să spună „Amin!” cel care deşi este prezent, nu înţelege nimic din tot ce spui? 17 Tu (pretinzi că) mulţumeşti lui Dumnezeu; dar astfel, celălalt nu rămâne deloc edificat spiritual. 18 Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu având în vedere că vorbesc în alte limbi (nu în altă limbă!) mai mult decât voi toţi. 19 Dar când sunt în cadrul întrunirilor comunităţii creştinilor, pentru a-i învăţa şi pe alţii, doresc să spun mai bine cinci cuvinte (inteligibile) la care să poată participa şi mintea mea, decât să pronunţ zece mii de cuvinte în altă limbă! 20 Fraţilor, (prin ce faceţi,) să nu vă comportaţi din punct de vedere intelectual ca nişte copii! Vă cer să fiţi copii în legătură cu răul; dar în gândire, să fiţi maturi! 21 În legea (mozaică) există un text în care citim că Iahve spune: „Voi vorbi acestui popor (evreu) prin intermediul altor limbi (decât ebraica) şi prin cuvinte pe care le vor pronunţa nişte străini (faţă de poporul evreu). Dar chiar şi în aceste condiţii, ei(, evreii,) tot nu Mă vor asculta!” 22 Deci limbile (diferite de ebraică) sunt un semn. Ele nu există pentru a arăta ceva celor credincioşi, ci pentru a comunica ceva celor necredincioşi (dintre evrei). Dar profeţia nu este un semn destinat necredincioşilor (evrei), ci este util în acest scop credincioşilor (din orice naţiune ar fi ei). 23 Având în vedere ce tocmai am afirmat, să presupunem că vin unii între voi care nu pot înţelege ce se întâmplă acolo, sau care sunt dintre cei necredincioşi. Şi dacă toţi cei care formează comunitatea voastră ar începe atunci să vorbească în alte limbi, oare nu vor crede cei care vă vizitează că sunteţi nebuni? 24 Dar dacă fiecare persoană din comunitatea voastră profeţeşte atunci când ar veni între voi un necredincios sau unul care nu înţelege (semnificaţia vorbirii în alte limbi), cei care aparţin comunităţii celor credincioşi vor lucra astfel împreună pentru acei vizitatori care vor constata că sunt mustraţi şi judecaţi de toţi ceilalţi. 25 Fiecare va constata că i se vor descoperi secretele inimii lui; şi va fi determinat să cadă la pământ, să se închine şi să afirme: „Dumnezeu este în mod real între voi!”. 26 Fraţilor, vă spun cum să procedaţi când vă adunaţi împreună. Dacă unul dintre voi doreşte să participe cu un cântec, altul cu o învăţătură iar altul cu o revelaţie, totul să se facă având ca scop edificarea spirituală a comunităţii de creştini. Acest principiu este valabil şi atunci când unul doreşte să participe cu un mesaj în altă limbă, iar altul cu interpretarea lui. 27 Dacă sunt mai mulţi care vorbesc în altă limbă, să vorbească pe rând, dar numai doi sau cel mult trei; iar un altul să interpreteze această vorbire a lor. 28 Dar dacă nu există nimeni care poate să îi interpreteze vorbirea, cel care vrea să participe cu ea, să tacă atunci când este în comunitatea creştinilor; şi să vorbească (în alt loc) numai lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Profeţii să vorbească (pe rând) doi sau trei; iar ceilalţi (din comunitate) să le analizeze profeţia. 30 Dacă unui profet care stă jos îi este dată o revelaţie, cel care vorbea, să tacă (lăsându-l pe celălalt să o prezinte comunităţii). 31 Astfel, puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând; pentru ca toţi să aibă posibilitatea să înveţe şi să fie încurajaţi. 32 De fapt, spiritele profeţilor sunt sub controlul lor. 33 Fac această afirmaţie având în vedere faptul că Dumnezeu nu este adeptul dezordinii, ci al armoniei. Iar acest aspect este specific tuturor comunităţilor sfinţilor. 34 Astfel, femeile să tacă, menţinând liniştea atunci când participă la întrunirile comunităţii (creştinilor); pentru că lor nu le este permis să vorbească, ci să fie ascultătoare – aşa cum le cere şi legea (mozaică). 35 Dacă vor să înţeleagă ceva (care le este neclar), fiecare dintre aceste femei să întrebe acasă pe soţul ei; pentru că este ruşine pentru o femeie să vorbească astfel în timpul când sunteţi adunaţi. 36 Oare voi sunteţi cei de la care a plecat Cuvântul lui Dumnezeu (în întreaga lume)? Sau a ajuns el numai până la voi? 37 Dacă vreunul dintre voi se consideră profet sau pretinde că este inspirat de Dumnezeu, ar trebui să realizeze că ce vă scriu eu, reprezintă o poruncă a Stăpânului. 38 Dar dacă cineva nu acceptă acest lucru ignorându-ne, va fi şi el ignorat. 39 În concluzie, vă cer fraţilor ca aspiraţia voastră să fie profeţia, fără să obstrucţionaţi vorbirea în alte limbi. 40 Dar totul să fie făcut cu decenţă, respectând principiul ordinii.