1 Deci noi ar trebui să fim consideraţi ca nişte slujitori ai lui Cristos, cărora Dumnezeu le-a încredinţat secretele Sale. 2 Iar celor care au fost astfel desemnaţi ca administratori, li se cere să demonstreze (prin fapte) că sunt demni de încrederea care li s-a acordat. 3 Eu nu sunt preocupat de evaluarea pe care mi-o faceţi voi sau de aceea pe care mi-ar face-o un tribunal omenesc. Nu mă condamn singur, 4 pentru că nu am nimic să îmi reproşez. Şi totuşi, acest lucru nu înseamnă că sunt (total) nevinovat. Dumnezeu este Cel care mă judecă! 5 Deci să nu vă grăbiţi să faceţi nicio evaluare (finală) înainte de venirea Stăpânului. El va pune în evidenţă lucrurile ascunse şi va arăta care au fost, de fapt, motivaţiile faptelor. Abia atunci, Dumnezeu va decide gloria pe care o va acorda fiecăruia. 6 Fraţilor, am vorbit astfel dându-ne ca exemplu pe mine şi pe Apolo, ca să vă învăţăm ce înseamnă „Să nu depăşim limitele stabilite de cuvintele scrise!” Am vrut să vă spun că nimeni să nu se laude (ostentativ) cu cineva împotriva altuia. 7 Şi, de fapt, cine are curajul să afirme că este mai bun decât alţii? Ai oare ceva care să nu îţi fi fost dat? Şi dacă ce ai nu provine de la tine ci ţi-a fost oferit, de ce te lauzi ca şi cum acele lucruri ar origina din tine? 8 Consideraţi că aveţi deja tot ce vă trebuie! Sunteţi bogaţi! Aţi ajuns să guvernaţi fără noi! Eu doresc să fiţi stăpâni în adevăratul sens al cuvântului, ca să putem guverna şi noi împreună cu voi. 9 Dar constat că Dumnezeu a dat apostolilor ultimul loc – ca unor condamnaţi la moarte. Noi, apostolii, am devenit protagoniştii unui spectacol (în arenă) oferit publicului. Suntem priviţi atât de îngeri, cât şi de oameni. 10 În timp ce noi suntem (consideraţi) nebuni pentru Cristos, voi sunteţi înţelepţi în Cristos. Noi suntem fără energie, iar voi aveţi forţă. Vouă vi se acordă onoare, iar noi suntem desconsideraţi. 11 Chiar şi acum suntem flămânzi şi suferim de sete. Nu avem îmbrăcămintea adecvată, suntem bătuţi şi fără locuinţă. 12 Ne întreţinem lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; iar când suntem persecutaţi, suportăm ce ni se face, fără să protestăm. 13 Când suntem defăimaţi, scoatem în evidenţă aspectele pozitive din viaţa celor care ne bârfesc. Până acum am ajuns ca gunoiul acestei lumi şi (suntem trataţi) ca ultimii oameni ai societăţii… 14 Nu fac aceste afirmaţii scrise ca să vă produc ruşine, ci ca să vă ofer nişte sfaturi ca unor copii pe care îi iubesc. 15 De fapt, chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în ce priveşte doctrina despre Cristos, eu sunt unicul tată al vostru; pentru că în ce priveşte relaţia voastră cu El, prin faptul că (am fost primul care) v-am adus Vestea Bună, eu v-am devenit tată. 16 Deci vă încurajez să urmaţi exemplul meu! 17 Acesta este motivul pentru care l-am trimis pe Timotei, care este fiul meu iubit şi consecvent în relaţia lui cu Stăpânul (nostru). El vă va aminti despre ce mă reprezintă în Cristos Isus, în acord cu învăţătura pe care o ofer eu tuturor comunităţilor creştinilor. 18 Unii dintre voi au devenit aroganţi şi se comportă ca şi cum eu nu aş mai veni la voi. 19 Dar dacă Stăpânul va fi de acord, voi reveni curând. Atunci vreau să văd nu vorbele, ci autoritatea celor care manifestă aroganţă. 20 Voi proceda aşa, pentru că Regatul lui Dumnezeu nu se bazează pe cuvinte, ci pe autoritate. 21 Ce preferaţi – să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu un spirit blând?