1 Oare nu sunt eu (un om) liber? Sau îmi contestă oare cineva statutul de apostol? Eu L-am văzut pe Isus, Stăpânul nostru. Şi prin existenţa voastră (ca şi comunitate de creştini) îmi este confirmată lucrarea de apostol. 2 Dacă alţii nu pot constitui o dovadă cu privire la statutul meu de apostol, voi sunteţi sigiliul pus pe acest statut. 3 Vă prezint acum argumentul cu care mă apăr împotriva celor care mă acuză: 4 Oare nu avem şi noi dreptul să mâncăm şi să bem? 5 Sau ne este interzis cumva dreptul de a călători având fiecare soţia lui creştină, aşa cum fac apostolii Stăpânului şi Chifa? 6 Eu şi Barnaba suntem oare o excepţie, neavând dreptul să trăim din ce se oferă pentru lucrarea noastră (misionară)? 7 Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie fără ca apoi să (aibă dreptul legitim să) mănânce din strugurii ei? Sau oare cine îşi permite să păstorească o turmă fără să bea din laptele pe care îl produc oile ei? 8 Fac aceste afirmaţii doar ca să prezint o opinie omenească, sau aceasta este şi părerea legii (mozaice)? 9 În legea lui Moise găsim următorul text: „Să nu legi gura boului atunci când treieră.” Oare (doar) despre boi vorbeşte Dumnezeu acolo? 10 Nu cumva vorbeşte şi cu privire la noi? Ba da! De fapt, acest text are aplicaţie în cazul nostru. Atât cel care ară terenul, cât şi cel care treieră recolta, trebuie să lucreze cu speranţa că vor fi beneficiarii ei. 11 Dacă noi „am semănat” între voi din punct de vedere spiritual, oare este ceva anormal să beneficiem de o susţinere materială din partea voastră? 12 Dacă acordaţi acest drept altora, oare nu suntem cu atât mai justificaţi să îl avem şi noi? Şi totuşi, nu ne-am folosit de el… Şi suportăm astfel toate consecinţele acestei decizii, ca să nu obstrucţionăm în vreun fel Vestea Bună a lui Cristos. 13 Nu ştiţi că cei care fac slujba în Templu, primesc din el hrana de care au nevoie? În mod semănător, cei care slujesc la altar, primesc o parte din carnea animalelor sacrificate acolo. 14 Conform acestui principiu, Stăpânul a decis ca cei care predică Vestea Bună, să trăiască din recompensa acordată pentru această muncă! 15 Dar eu am renunţat la aceste drepturi; şi nu vreau să consideraţi că vă scriu acum cu scopul de a mi le revendica. Mai bine aş muri decât să îmi ia cineva această posibilitate de a mă lăuda. 16 Atunci când proclam Vestea Bună pe care, oricum, trebuie să o prezint, nu am dreptul să mă laud. Şi sunt într-un mare pericol dacă nu predic Vestea Bună! 17 Dacă aş predica-o (doar) din proprie iniţiativă, aş avea dreptul la o recompensă. Dar dacă predic pentru că mi s-a cerut acest lucru, înseamnă că este vorba despre responsabilitatea îndeplinirii unei datorii care mi-a fost încredinţată. 18 În acest caz, care este recompensa mea? Sunt recompensat (doar) cu satisfacţia că atunci când proclam Vestea Bună, fac acest lucru fără să profit de drepturile mele corespunzătoare acestei munci. 19 Deşi sunt liber faţă de toţi, am devenit sclavul tuturor, ca să îi câştig pe cât mai mulţi. 20 Astfel, în raportul meu cu iudeii, m-am comportat ca un iudeu – urmărind câştigarea iudeilor. Faţă de cei care erau subordonaţi legii (mozaice), m-am prezentat ca unul dintre ei. Chiar dacă eu nu mai practic acum subordonarea faţă de această lege, am procedat aşa pentru ca să îi pot câştiga (pentru Cristos) pe cei care (încă mai) vor să o respecte (fără El). 21 În relaţia pe care am avut-o cu cei care nu respectă legea (mozaică), am fost ca unul care o ignoră la fel ca ei. Acest lucru nu înseamnă că sfidez legea lui Dumnezeu; pentru că, de fapt, eu ascult de legea lui Cristos. Dar am avut această atitudine faţă de ei, doar ca să îi câştig (pentru Cristos) şi pe cei care nu respectă legea (mozaică). 22 Cu cei slabi (în credinţă) m-am comportat la nivelul lor, intenţionând să îi câştig şi pe ei. M-am identificat (temporar) cu toate categoriile de oameni, pentru ca astfel să pot contribui la salvarea unora dintre ei. 23 Fac toate aceste lucruri din cauza Veştii Bune, pentru a fi şi eu beneficiarul (implicaţiilor) ei. 24 Nu ştiţi oare că dintre toţi cei care participă la o competiţie sportivă, numai unul câştigă premiul? Să alergaţi deci astfel încât să fiţi câştigătorii lui! 25 Pentru a primi (ca premiu) o coroană care nu durează mult timp, concurenţii acceptă (anticipat) să se abţină de la multe lucruri. Dar noi să le urmăm exemplul (autodisciplinei) pentru o coroană care nu se va usca niciodată! 26 Astfel, eu mă prezint în faţa voastră nu ca unul care aleargă fără scop, sau ca cel care nu îşi nimereşte adversarul şi dă cu pumnul în aer. 27 Mă lupt având un strict control al „corpului” meu şi mi-l subordonez; pentru ca după ce am predicat altora (despre „regulamentul” acestei „competiţii”), să nu ajung chiar eu însumi în situaţia de a fi descalificat.