1 Dragii mei, având în vedere faptul că beneficiem de aceste promisiuni, să ne curăţăm de orice (păcat care) ne afectează negativ corpul şi spiritul; şi astfel, să ne ducem sfinţirea până la final(ul vieţii noastre pe acest pământ) trăind în reverenţă faţă de Dumnezeu. 2 Fiţi receptivi faţă de noi. Nu am făcut nimănui nicio nedreptate, nu am făcut rău nimănui şi nu am înşelat pe nimeni. 3 Nu fac această afirmaţie ca să vă condamn. Deja am spus că sunteţi acceptaţi în inimile noastre astfel încât putem muri şi trăi împreună cu voi. 4 Am o mare încredere în voi. Sunt chiar mândru de voi! Şi în ciuda tuturor necazurilor prin care trecem, sunt încurajat şi foarte fericit. 5 Când am ajuns în Macedonia, nu am avut posibilitatea să stăm liniştiţi; ci a trebuit să suportăm tot felul de adversităţi. Unele erau confruntări care veneau din exteriorul nostru, iar altele s-au manifestat sub forma tensiunilor interioare provocate de (anumite) temeri. 6 Dar Dumnezeu care consolează pe cei descurajaţi, ne-a oferit curaj prin venirea lui Titus. 7 Acest fapt s-a întâmplat nu doar prin apariţia lui, ci şi din cauza efectului pe care l-a produs relatarea lui despre voi. El ne-a spus despre voinţa voastră intensă, despre profundul vostru regret şi despre devotamentul pe care îl manifestaţi pentru mine. Am avut astfel un motiv suplimentar de bucurie. 8 Chiar dacă v-am întristat prin trimiterea epistolei mele, nu regret că am scris-o. Deşi iniţial am regretat scrierea ei, acum constat că ea v-a întristat doar pentru puţin timp. 9 Nu mă bucur pentru întristarea voastră, ci pentru că după ce aţi avut această reacţie, v-aţi schimbat (în bine) concepţia şi apoi comportamentul. Astfel, întristarea voastră a fost agreată (şi) de Dumnezeu; şi (constatăm că) nimeni nu a fost afectat negativ de noi. 10 Atunci când întristarea este aceea pe care o doreşte şi Dumnezeu, ea are ca rezultat schimbarea în bine a modului de gândire şi a comportamentului, fapt ce conduce la salvare. Nu există regrete pentru cine a trecut prin acest tip de întristare. Dar întristarea specifică lumii produce moarte. 11 Întristarea agreată de Dumnezeu pe care aţi experimentat-o, a produs în voi motivaţii intense şi devotament. Ea v-a adus dorinţa de a scăpa de vinovăţie. Astfel, voi aţi fost în acelaşi timp indignaţi şi aţi manifestat o mare dorinţă de a face ce este corect, acţionând cu teamă şi cu o mare pasiune! În tot ce aţi făcut, v-aţi demonstrat corectitudinea. 12 Eu nu v-am scris (epistola anterioară) din cauza celui care a făcut acea faptă rea sau din cauza celui care a suportat efectul acelui lucru rău; ci am vrut să vă demonstrăm astfel cât de mare este devotamentul nostru faţă de voi înaintea lui Dumnezeu. 13 Prin toate aceste lucruri (care s-au întâmplat), noi am fost încurajaţi şi ne-am bucurat şi mai mult atunci când am constatat satisfacţia lui Titus al cărui spirit a fost împrospătat de voi toţi. 14 Nu m-aţi făcut de ruşine în faţa lui când m-am lăudat cu voi. Ci s-a confirmat ce i-am spus despre voi, aşa cum tot ce v-am spus şi vouă a fost adevărat. 15 Astfel, dragostea lui pentru voi se consolidează atunci când îşi aminteşte că toţi aţi fost pregătiţi să îl ascultaţi după ce l-aţi primit cu respect şi cu reverenţă. 16 Mă bucur că pot să am o totală încredere în voi.