1 Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, să fiţi preocupaţi cu lucrurile de sus (care sunt în locurile) unde El stă la dreapta lui Dumnezeu. 2 Gândiţi-vă la lucrurile cereşti, nu la cele de pe pământ; 3 pentru că voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu. 4 Atunci când Cristos, care reprezintă viaţa voastră, Se va revela, veţi veni şi voi împreună cu El în glorie. 5 Având în vedere acest fapt, omorâţi în voi tot ce este specific tendinţelor păcătoase în viaţa trăită pe pământ: imoralitatea sexuală, impuritatea, dorinţa păcătoasă, tendinţele rele şi lăcomia care este idolatrie. 6 Mânia lui Dumnezeu se manifestă tocmai din cauza acestor lucruri [pe care le fac fiii neascultării]. 7 Aşa trăiaţi şi voi în trecut, când aceste fapte erau stilul vostru de viaţă. 8 Dar acum renunţaţi (chiar şi) la oricare dintre următoarele lucruri: mânie, manifestări violente necontrolate, răutate, defăimare şi vorbe cu semnificaţii urâte. 9 Să nu vă minţiţi unii pe alţii; pentru că „v-aţi dezbrăcat” de „omul” vechi şi (implicit) de faptele pe care le producea acesta. 10 În plus, voi „v-aţi îmbrăcat” cu „omul” nou care prin cunoaştere, se reînnoieşte în acord cu imaginea Celui care l-a creat. 11 Din acest punct de vedere, nu mai contează dacă cineva este grec sau iudeu, dacă este circumcis sau necircumcis, dacă este bărbat sau femeie, dacă provine dintre barbari sau dintre sciţi ori dacă este sclav sau om liber. Important este doar Cristos, prin faptul că El este totul şi (trăieşte) în toţi. 12 În consecinţă, fiind aleşii lui Dumnezeu şi având statutul de sfinţi iubiţi de El, „îmbrăcaţi-vă” cu o inimă plină de compasiune, cu bunătate, cu modestie, cu blândeţe şi cu răbdare. 13 Acceptaţi-vă şi iertaţi-vă unii pe alţii de fiecare dată când vreunul dintre voi are ceva de reproşat altuia. Să vă iertaţi la fel cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi. 14 La toate acestea, adăugaţi dragostea care este liantul unei armonii perfecte. 15 Voi aţi fost chemaţi să trăiţi în pace într-un singur Organism. Această pace să vă guverneze inimile! Şi fiţi recunoscători. 16 În voi, „să locuiască” din abundenţă Cuvântul lui Cristos. Învăţaţi-vă şi instruiţi-vă unii pe alţii în cel mai înţelept mod posibil. Prezentaţi-vă înaintea lui Dumnezeu cu mulţumire în inimile voastre, cântându-I psalmi, cântece de laudă şi cântece spirituale. 17 Tot ce faceţi cu vorba sau cu fapta, să fie făcut în numele Stăpânului Isus, mulţumind prin El lui Dumnezeu – Tatăl. 18 Soţiilor, fiţi ascultătoare de soţii voştri aşa cum este normal (pentru cele care sunt) în(tr-o relaţie corectă faţă de) Stăpân(ul nostru). 19 Soţilor, iubiţi-vă soţiile şi nu fiţi duri cu ele! 20 Copiilor, ascultaţi de părinţii voştri în toate situaţiile; pentru că Stăpânul (nostru) agreează acest fel de comportament. 21 Părinţilor, nu vă provocaţi copiii, ca să nu îi descurajaţi. 22 Sclavilor, conformaţi-vă tuturor cerinţelor stăpânilor voştri de pe pământ. Şi să vă comportaţi astfel nu doar când sunteţi supravegheaţi de ei – ca cei care urmăresc aprecierea oamenilor – ci cu sinceritate, ca unii care aveţi reverenţă faţă de Stăpân(ul nostru comun). 23 Să faceţi totul cu pasiune, ca pentru (acest) Stăpân, nu ca pentru oameni. 24 El vă va oferi moştenirea ca recompensă; pentru că, de fapt, voi slujiţi astfel Stăpânului Cristos. 25 Iar cine face ce este rău, va fi şi el „recompensat” în mod nepărtinitor pentru răul pe care l-a făcut.