1 În al treilea an al guvernării lui Cirus, regele Persiei, i s-a revelat un cuvânt lui Daniel care fusese numit Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi anunţă un mare război. El a înţeles cuvântul. Semnificaţia lui i-a venit printr-o viziune. 2 În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3 Nu am mâncat mâncăruri speciale, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin; şi nu m-am uns deloc (cu substanţe de întreţinere a pielii) – până nu au expirat cele trei săptămâni. 4 În a douăzeci şi patra zi din prima lună, eram pe malul marelui râu care se numeşte Tigru. 5 Am privit şi am văzut că acolo era un bărbat îmbrăcat în haine făcute din in şi legat la mijloc cu o centură făcută din aur de Ufaz. 6 Corpul lui era asemănător crisolitului. Faţa lui avea strălucirea fulgerului. Ochii lui erau ca cea mai intensă flacără de foc. Avea mâinile şi picioarele ca bronzul lustruit; iar vocea lui era ca zgomotul produs de o mare mulţime de oameni. 7 Numai eu, Daniel, am văzut această viziune. Bărbaţii care erau cu mine, nu au văzut-o. Dar şi ei au fost afectaţi de o frică atât de mare, încât au fugit ca să se ascundă. 8 Astfel, am fost lăsat singur. Stăteam şi priveam această mare viziune. Nu am mai avut forţă (ca înainte), culoarea feţei mi s-a schimbat devenind ca a unui mort; şi am rămas fără energie. 9 Apoi am auzit sunetul cuvintelor lui. Iar când l-am auzit, am căzut leşinat cu faţa spre pământ. 10 Atunci m-a atins o mână şi m-a aşezat pe genunchii şi pe mâinile mele care tremurau. 11 El mi-a zis: „Daniel, om agreat de Dumnezeu, fii atent la cuvintele pe care ţi le voi spune! Stai în picioare; pentru că acum am fost trimis la tine!” Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând. 12 Apoi a continuat, zicând: „Daniel, să nu te sperii; pentru că toate cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care ai decis în inima ta să înţelegi şi să regreţi înaintea Dumnezeului tău ce se întâmplă (cu poporul tău)! Cuvintele tale au fost auzite; şi tocmai din cauza lor am venit eu acum. 13 Dar conducătorul regatului Persiei mi s-a opus pentru un timp de douăzeci şi una de zile. Totuşi, să ştii că Mihail, unul dintre cei mai remarcabili conducători, a venit să mă ajute; pentru că fusesem lăsat acolo, împreună cu regii Persiei. 14 Acum am venit să te învăţ despre ce se va întâmpla cu poporul tău în ultimele zile ale existenţei lui (pe pământ); pentru că viziunea se referă la acele vremuri!” 15 În timp ce îmi spunea aceste cuvinte, mi-am aplecat fruntea spre pământ şi am rămas mut. 16 Dar cineva care semăna cu un om mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui care stătea înaintea mea: „Stăpâne, văzând această viziune, m-am umplut de frică; şi am rămas fără energie. 17 Cum ar putea slujitorul Stăpânului meu să vorbească cu el? Nu mai am forţă; şi abia mai respir!” 18 Atunci cel care semăna cu om m-a atins din nou şi mi-a redat forţa. 19 El mi-a zis: „Nu te speria! Tu eşti un om agreat de Dumnezeu! Îţi urez să ai pace! Fii curajos! Şi foloseşte-ţi forţa pe care o ai (acum)!” În timp ce vorbea cu mine, am simţit cum îmi revin forţele. Apoi i-am zis: „Vorbeşte, Stăpâne, pentru că m-ai făcut să îmi revin!” 20 El m-a întrebat: „Ştii de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva conducătorului Persiei; iar când voi pleca, să ştii că va veni conducătorul Greciei. 21 Dar înainte de toate acestea îţi voi spune ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail care este conducătorul vostru.