1 Era primul an al guvernării lui Darius – fiul lui Ahaşveroş – care aparţinea poporului mezilor. El fusese făcut rege în teritoriul caldeenilor. 2 Deci în primul lui an de guvernare, eu, Daniel, citind cărţile, am înţeles ce număr de ani trebuia să treacă pentru ruinele Ierusalimului – conform Cuvântului lui Iahve spus profetului Ieremia. Acolo scria că trebuie să treacă şaptezeci de ani. 3 Mi-am îndreptat faţa către Dumnezeul care se numeşte Iahve, ca să Îl caut prin rugăciune, cu cereri şi cu post, îmbrăcându-mă cu sac şi punând cenuşă pe mine. 4 M-am rugat Dumnezeului meu numit Iahve; şi I-am vorbit sincer, zicând: „O, Doamne, Tu care eşti Dumnezeul mare şi care inspiri (oricui) frică. Tu Îţi respecţi legământul şi bunătatea faţă de cei care Te iubesc şi care respectă poruncile Tale. 5 Noi am păcătuit, am greşit, am fost răi şi ne-am revoltat. Ne-am îndepărtat de poruncile şi de regulile Tale. 6 Nu am ascultat de slujitorii Tăi, de profeţi, care vorbeau în numele Tău regilor noştri, prinţilor, strămoşilor noştri şi întregului popor din ţară. 7 Doamne, ai dreptate: nouă trebuie astăzi să ni se umple faţa de ruşine. Da, nouă: fiecărui bărbat care provine din teritoriul numit Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului popor Israel care este acum aproape sau departe – din orice ţară unde i-ai alungat din cauza faptului că s-au făcut vinovaţi de infidelitate faţă de Tine. 8 Doamne, noi merităm să ni se umple faţa de ruşine. Da, nouă, regilor noştri, conducătorilor noştri şi strămoşilor noştri; pentru că am păcătuit faţă de Tine! 9 Dar Dumnezeul nostru – numit Iahve – are milă şi iertare, deşi împotriva Lui ne-am revoltat (prin neascultare)! 10 Nu am ascultat ce ne vorbea Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve. Am refuzat să ne trăim viaţa conform legilor Lui pe care ni le-a dat prin intermediul profeţilor care sunt slujitorii Săi. 11 Tot poporul Israel Ţi-a încălcat legea (pe care ne-ai dat-o); şi astfel, el s-a îndepărtat, refuzând să asculte ce îi spunea vocea Ta. Aşa ne explicăm acum de ce s-au revărsat peste noi jurământul şi blestemul care au fost scrise în legea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu; pentru că noi am păcătuit împotriva acestui Dumnezeu. 12 El Şi-a respectat astfel cuvântul pe care-l pronunţase împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne judecau. Iahve a adus peste noi un dezastru atât de mare, încât ce i s-a întâmplat Ierusalimului, nu s-a mai întâmplat nicăieri sub cer. 13 Acest dezastru ne-a afectat exact cum este scris în legea lui Moise; iar noi nu ne-am rugat Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve, acceptând să ne întoarcem de la nedreptăţile noastre şi să luăm în considerare adevărul Tău. 14 Astfel, Iahve a avut grijă să aducă acest dezastru peste noi; pentru că El este corect în tot ce a făcut, dar noi nu am ascultat ce ne spunea vocea Sa. 15 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, recunosc că noi am păcătuit şi că am fost răi. Tu eşti cel care Ţi-ai scos poporul de pe teritoriul Egiptului cu forţa braţului Tău; şi Ţi-ai făcut un nume care este cunoscut şi astăzi. 16 Doamne, conform lucrărilor Tale făcute cu dreptate, Te rog să Îţi îndepărtezi mânia şi marea Ta supărare faţă de oraşul Tău – faţă de Ierusalim. Ea să se îndepărteze astfel de muntele Tău sfânt; pentru că din cauza păcatelor şi a nedreptăţilor strămoşilor noştri a ajuns Ierusalimul şi poporul Tău de ruşinea tuturor celor care ne înconjoară! 17 Dumnezeul nostru, ascultă acum rugăciunea sclavului Tău şi cererile lui. De dragul Tău, Doamne, fă să lumineze faţa Ta peste localul sanctuarului Tău care este devastat! 18 Dumnezeule, apleacă-Ţi urechea şi ascultă! Deschide-Ţi ochii şi priveşte la ruinele noastre şi la oraşul peste care este chemat numele Tău! Nu în baza faptelor noastre corecte Îţi aducem cererile noastre înaintea Ta; ci pentru marea Ta bunătate (avem curajul să vorbim astfel). 19 Stăpâne, ascultă-ne şi iartă(-ne)! Ia în considerare aceste cuvinte! Dumnezeul meu, de dragul Tău lucrează şi nu întârzia (cu răspunsul); pentru că numele Tău este chemat peste oraşul Tău şi peste poporul Tău!” 20 Astfel vorbeam, mă rugam recunoscând sincer păcatul meu şi al poporului meu numit Israel; şi îmi aduceam cererile înaintea Dumnezeului meu, numit Iahve, pledând pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu. 21 În timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul” Gabriel – pe care îl văzusem în viziunea anterioară – a venit repede în zbor şi s-a apropiat de mine chiar în momentul când (în mod normal, în templu) se oferea sacrificiul de seară. 22 El m-a făcut să înţeleg (ce doream să ştiu), spunându-mi: „Daniel, am venit acum să îţi ofer discernământ şi să te ajut să ai înţelegere. 23 Când ai început să te rogi, deja a fost pronunţată o sentinţă; iar eu am venit să te anunţ (despre ea); pentru că tu eşti agreat de Dumnezeu. Deci fi atent la cuvintele ei; şi urmăreşte să înţelegi viziunea! 24 S-a luat decizia conform căreia va trece o perioadă de şaptezeci de ori câte şapte perioade de timp până când poporul tău va putea reveni în oraşul tău sfânt. Abia după acest timp se va termina nedreptatea, se va opri comiterea păcatelor, vina va fi achitată şi va apărea dreptatea eternă. Până atunci, viziunea va fi sigilată; şi profeţia care vorbeşte despre dedicarea prin ungere cu ulei a Celui foarte sfânt (ca Rege), va aştepta să fie confirmată. 25 Să ştii şi să înţelegi că de la emiterea ordinului de restaurare şi de reconstruire a Ierusalimului şi până la Conducătorul uns (ca Rege), vor fi de şapte ori câte şapte perioade de timp; şi apoi încă şaizeci şi două de perioade de timp. Îi vor fi refăcute (Ierusalimului) atât piaţa, cât şi şanţurile (de apărare). Dar aceste lucruri se vor întâmpla în vremuri de mare dificultate. 26 După cele şaizeci şi două de perioade de timp, cel uns (ca rege) va fi distrus; şi totuşi, acest lucru nu îl va afecta. Armata unui conducător care va veni, va distruge oraşul şi sfântul local al sanctuarului lui. Sfârşitul va fi ca printr-un potop; iar războiul va dura până la sfârşit. Dezastrele (care vor fi atunci) sunt deja decise. 27 El va ratifica un legământ categoric cu mulţi oameni, pentru o perioadă de şapte ani. Dar la jumătatea celor şapte ani, va face să înceteze ritualul oferirii permanente a animalului sacrificat şi a darului de mâncare (în sanctuar). Atunci va pune pe streaşina templului oribila imagine a distrugerii – până va veni acel dezastru decis împotriva oraşului devastat.”