1 Darius a decis să desemneze în regatul lui o sută douăzeci de guvernatori cu autoritate absolută, care să fie repartizaţi în tot teritoriul. 2 A decis să fie şi trei supraveghetori-şefi ai tuturor acestora. Între cei trei (supraveghetori) era şi Daniel. Guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor erau datori să se subordoneze celor trei supraveghetori, astfel încât regele să nu sufere vreo pagubă. 3 Dar dintre cei trei supraveghetori care erau şefii guvernatorilor cu autoritate absolută în teritoriul regatului, Daniel era un om special – pentru că în el era un spirit distinct; iar regele se gândea să îi ofere autoritate superioară celorlalţi (conducători) care existau în tot regatul lui. 4 Atunci supraveghetorii şi guvernatorii cu autoritate absolută au planificat să găsească o acuzaţie împotriva lui Daniel referitoare la treburile regatului; dar nu au reuşit să găsească niciun cap de acuzare şi nicio greşeală (în activitatea lui) – pentru că el era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo greşeală făcută din neatenţie sau vreo abatere de la ce este corect. 5 Acei oameni au zis: „Nu găsim în acţiunile acestui Daniel nimic de condamnat. Am putea să îl reclamăm (regelui) doar dacă vom găsi ceva din legea Dumnezeului lui pe care el o respectă!” 6 Atunci, acei supraveghetori şi guvernatori s-au dus cu mare zgomot la rege; şi i-au zis: „Rege Darius, să trăieşti etern! 7 Toţi supraveghetorii regatului, demnitarii, guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor, consilierii şi ceilalţi guvernatori sunt de acord să se scrie un decret regal care să prevadă o interdicţie. În el să se precizeze că oricine se va ruga în următoarele treizeci de zile altui zeu sau altui om decât ţie, rege, să fie aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, rege, aprobă această interdicţie şi semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conţinutul – aşa cum prevede legea mezilor şi a perşilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.” 9 Atunci regele Darius a semnat decretul care conţinea această interdicţie. 10 Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel a continuat să meargă în casa lui care avea deschise ferestrele de sus spre (fostul oraş) Ierusalim; şi de trei ori pe zi, îngenunchea, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul lui – aşa cum făcuse şi înainte. 11 Atunci acei oameni au venit prin surprindere în casă; şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi implorând bunătatea Dumnezeului lui. 12 Apoi s-au prezentat înaintea regelui şi i-au amintit de interdicţia regală, zicându-i: „Oare nu ai semnat tu o interdicţie conform căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om cu excepţia ta, să fie aruncat în groapa cu lei?” Regele a răspuns: „Ba da; este adevărat. Am semnat o interdicţie care respectă legea mezilor şi a perşilor, care prevede că după ce a fost emisă, nicio decizie nu mai poate fi (vreodată) abrogată.” 13 Ei i-au mai zis regelui: „Să ştii, rege, că Daniel – unul dintre exilaţii veniţi din teritoriul numit Iuda – îţi sfidează decretul. El nu respectă interdicţia pe care ai semnat-o; şi a continuat să se roage de trei ori pe zi!” 14 Când a auzit acest lucru, regele s-a întristat foarte mult; şi s-a gândit cum să îl salveze pe Daniel. Până la apusul soarelui, el s-a tot gândit cum să procedeze ca să îl scape (de consecinţa nerespectării acelui decret). 15 Apoi, acei oameni au venit gălăgioşi la rege; şi i-au zis: „Să ştii, rege, că legea mezilor şi a perşilor prevede că orice interdicţie şi orice decret dat de rege, nu se poate anula!” 16 Atunci regele a dat ordin să fie adus Daniel şi să fie aruncat în groapa cu lei. Regele i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti permanent, să te salveze!” 17 Au adus o piatră pe care au pus-o să blocheze ieşirea din groapă; iar regele a sigilat-o cu inelul lui şi cu inelul oamenilor lui remarcabili – ca să nu se schimbe nimic pentru Daniel. 18 Apoi regele s-a retras în palatul lui; şi a stat acolo noaptea fără să mănânce şi fără să i se aducă vreo dansatoare. El nu a putut deloc să doarmă. 19 Când s-a luminat, regele s-a ridicat şi s-a dus repede la groapa cu lei. 20 S-a apropiat de ea şi l-a strigat pe Daniel cu o voce care demonstra că fusese afectat de durere (sufletească) pentru situaţia lui. Regele i-a zis lui Daniel: „Daniele, sclav al Dumnezeului care este viu, a putut Dumnezeul tău, căruia permanent Îi slujeşti, să te salveze de lei?” 21 Daniel i-a răspuns regelui: „Să trăieşti etern, rege! 22 Dumnezeul meu Şi-a trimis îngerul care a închis gura leilor; iar aceştia nu mi-au făcut niciun rău – pentru că am fost nevinovat înaintea Lui. Şi nici împotriva ta, rege, nu am făcut nimic rău!” 23 Atunci regele s-a bucurat mult văzând ce s-a întâmplat cu Daniel; şi a dat ordin să fie scos din groapă. Daniel a fost scos de acolo: şi nu s-a putut constata nici măcar o rană pe el – pentru că s-a încrezut în Dumnezeul lui. 24 Regele a ordonat să fie aduşi înaintea lui oamenii care îl reclamaseră pe Daniel. Apoi, aceia au fost aruncaţi în groapa cu lei – nu numai ei, ci şi fiii lor şi soţiile lor. Imediat cum au ajuns în partea de jos a gropii, leii i-au prins şi le-au sfărâmat toate oasele. 25 Apoi regele Darius a scris tuturor popoarelor, etniilor şi oamenilor care vorbesc orice fel de limbă din tot teritoriul ţării lui: „Pacea să vă fie înmulţită! 26 Ordon ca în orice parte a regatului meu, oamenii să tremure în faţa Dumnezeului lui Daniel şi să îl respecte. El este Dumnezeul viu care trăieşte permanent! Regatul Lui nu va fi niciodată distrus; şi guvernarea Lui nu va avea sfârşit. 27 El scapă şi salvează. El face semne şi miracole în cer şi pe pământ. El l-a salvat pe Daniel din ghearele leilor!” 28 Daniel a trăit bine în timpul guvernării lui Darius şi a persanului Cirus.